Am plecat de la Hunedoara cu gandul sa vizitam Baile Herculane si pe drum am facut o scurta oprire la un castel descoperit de domnul Dobrescu intr-un mic sat, Santamaria Orlea. Drumul de la Hunedoara la Santamaria este foarte frumos, cu peisaje interesante, ceva serpentine si abproape complet liber.
Santamaria Orlea – Castelul Kendeffy
Castelul Kendeffy din Santamaria ne-a produs o mare dezamagire. In primul rand nu se poate vizita, dar apare ca hotel de 1 stea. Nu ne-am dat seama daca mai functioneaza ca hotel, insa am fost foarte bucurosi ca nu am ales cazarea aici. Oricum starea in care se gaseste nu este dintre cele mai bune. Castelul a suferit cateva transformari jenante. Au aparut „termopane” si a fost partial vopsit in roz si albastru. Normal. Probabil ca in urma unui studiu istoric s-a descoperit ca astea erau culorile originare pe aceea fatada. Cum am mai spus, am fost extrem de dezamagiti de starea in care se gaseste castelul. A fost doar o introducere pentru ce a urmat in aceea zi. (cateva informatii despre istoria castelului gasiti aici)
Baile Herculane
Vizita la castelul Kendeffy ne-a pregatit pentru Baile Herculane. Probabil ca Herculane este cel mai bun exemplu pentru modul in care se face turism in Romania. Domnul Dobrescu vrea sa faca precizarea ca am stat doar cateva ore in statiune si poate nu am reusit sa surprindem toate aspectele turismului mioritic, asa ca va spunem ca trebuie sa mergeti sa vedeti exact cum se face turism acolo. Din ce ne-am putut da seama orasul se imparte in trei zone mari: zona blocurilor de locuinte, zona hotelurilor din perioada comunista si zona istorica. aparent exista o concurenta intre cele trei pentru a castiga titlul de cea mai defavorizata zona. Favorita este clar zona istorica.
Zona dezvoltata in perioada comunista este dominata de minunatele hoteluri cu un regim mare de inaltime. Eu personal nu am fost deranjat de designul lor, dar domnul Dobrescu nu le-a apreciat deloc. Trebuie spus ca de la departare arata intretinute, insa lucrurile se schimba in momentul in care te duci aproape. Daca am face o scurta descriere ar trebui sa spunem ca este ca o intoarcere in timp, in perioada de glorie investitionala a partidului. Atmosfera de intrunire de sindicat si partid s-a pastrat, adaugandu-se diferite elemente „capitaliste”, adaptate romaneste. Vrea sindicalistul pizza, suveniruri kitsch si alte lucruri de aruncat banii in concediu? Le primeste pe toate in dezorganizarea emblematica pentru toate statiunile romanesti.
Reusind sa trecem de trecem de zona proletetara ajungem in centrul istoric sau mai exact in zona in care totul este in paragina. Primul lucru care ne-a frapat este faptul ca era pustiu, foarte putini din cei care se ingramadeau in zona hotelurilor comuniste erau prezenti in aceasta parte a orasului. In al doilea rand trebuie spus ca te apuca depresia cand vezi cum se degradeaza cladirile istorice. Cateva cladiri au schele, dar nu exista nici un semn ca s-ar lucra. Am remarcat doua cladiri refacute, cel putin la fatada, dar ne-am gandit ca mai bine le-ar fi lasat in paragina decat sa faca asa kitsch. Este absolut de neinteles cum sunt lasate in paragina tocmai elementele care au dat faima acestei statiuni. Se vede in orice colt al zonei centrale ca nu s-a mai investit de zeci de ani, probabil inca din perioada comunista.
Cand vizitezi Herculane, chiar si pentru scurt timp, asa cum am facut-o cu domnul Dobrescu, realizezi ca va mai trece multa vreme pana sa putem schimba mentalitatea pe care am dobandit-o. Ce se intampla la Herculane nu are nici o legatura cu sistemul capitalist, cu dezvoltarea turismului sau cu bunul simt. La Herculane se vad urmele societatii socialiste multi-lateral dezvoltate. Herculane este semnul clar ca nu ne putem depasi conditia de animale infometate. Timp de 50 de ani de comunism si inca 20 de comunism cu fata umana nu ne-am gandit decat la cum sa ne umplem matul. Rezultatele inca se vad, dar mi-e teama ca vor disparea si urmele acestea.
