Excursia a continuat de la Sibiu direct catre Medias. Cel putin asa am crezut initial pentru ca domnul Dobrescu avea alte idei. Imediat ce am parasit Sibiul am oprit in Slimnic, la cetatea taraneasca, ca mai apoi sa parasim drumul principal. Domnul Dobrescu avea o harta, nu foarte detaliata, pe care o folosea fara nicio o logica aparenta. Combinatia drumuri de tara, lipsa indicatoarelor si orientarea domnului Dobrescu au facut ca un drum aparent simplu sa dureze mult mai mult. Tinta era Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de balta.
Cetatea taraneasca de la Slimnic
Cetatea taraneasca de la Slimnic este amplasata pe un deal ce incepe langa biserica evanghelica si ar fi un exemplu de „stramos” al bisericilor fortificate. Puteti urca dealul, pe un drum amenajat, pe jos. Noi am nimerit chiar in momentul in care se trageau clopotele, caci in turnul cetatii sunt trei clopote care inca mai sunt functionale. Deci trebuie sa asteptati un pic pana vine un domn ce locuieste in cetate si aparent se mai ocupa de intretinere. Veti primi o foaie A4 cu informatii despre istoria cetatii si aveti libertatea sa va plimbati pe oriunde prin incinta. Va puteti urca chiar si in turnul clopotnita. Din pacate cetatea nu se gaseste intr-o stare foarte buna si ar necesita investitii serioase. In ciuda lipsei amenajarilor turistice, cetatea merita vizitata si pentru atmosfera din interiorul incintei si a panoramei din turnul clopotnita.
Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de balta
Domnul Dobrescu a ales pentru a ajunge la Cetatea de balta nu drumul principal ci un traseu pe drumuri de tara, din sat in sat, fara indicatoare. Sa zicem ca a fost pitoresc, mai ales in momentele in care chiar nu stiam unde suntem. Pana la urma am reusit sa ajungem la Cetatea de balta si implicit la Castelul Bethlen-Haller. Am ajuns pana in fata portii unde un panou informativ ne-a anuntat istoria intregului domeniu si, cel mai important, faptul ca se poate vizita doar la cerere. Nu exista insa niciun contact unde sa putem inainta cererea, asa ca ne-am multumit sa privim peste gard, in timp ce ii informam si pe alti turisti de imposibilitatea vizitarii. Daca vreti o imagine mai cunoscuta a castelului, cumparati o sticla de Jidvei si poate veti afla mai multe cui apartine castelul si de ce nu se poate vizita (informatii istorice foarte interesante si poze din interior – aici).
Chiar ma intrebam daca mai e locuita incinta aia de la Slimnic dat fiind ca in poze iarba arata mai bine decat o stiam eu. Adica eu o stiam si cu niste gaste, gaini si, cred ca si un porc :)) In fine, bine ca se poate vizita, ceea ce ma intristeaza ca n-ai putut sa faci la Cetatea de Balta. Daca erai si tu un Petru Rares …
(nasol noul tau format ca ma pune sa-mi scriu numele, adresa de mail si a blogului … utimele doua neinspirat de lungi asa ca-mi lipseste luarea automata a lor)
nu am vazut oratanii…era doar vita de vie :)…un pic penibil la Cetatea de balta, dar asta e turismul in Romania…deranjant este faptul ca se mandresc cu ea, dar nu o poti vedea…cred ca doar prima data a trebuit sa treci datele, ca dupa aia le tine minte in cache, daca accesezi din acelasi loc
uite ca tot de aici intru si tot imi cere toate datele …
inainte eram pe blogspot si acum sunt pe wordpress, deci cand puneai un comentariu erai logat cu contul tau de blogspot…cred ca de aia :)…la hm pe simplybucharest nu e tot asa ca si el e pe wordpress?