Un perete românesc, bucureştean

Mai mult ca sigur că aţi auzit despre peretele din zona Sfântul Gheorghe (sursa foto). Peretele acesta a primit în ultima lună îngrijire mai multă decât în întreaga lui existenţă. Probabil, nu sunt deloc sigur şi trebuie să o luaţi ca pe o speculaţie. De ce mi-a atras atenţia această mică furtună? Presa a încercat să afle mai multe informaţii de la toţi cei implicaţi şi, printre primele articole, s-a strecurat şi un interviu cu preotul de la biserica Sfântul Gheorghe. Toate bune şi frumoase, domnul Cărămizaru spune la un moment dat ceva de „aspectele urbanistice”. Foarte corect. Iată, pe unii îi mână în luptă aspectele urbanistice. Frumos. Drăguţ.

Următoarele informaţii le-am aflat dintr-un alt articol, o serie de interviuri cu mai mulţi din cei implicaţi direct. Eh, de aici începe de fapt treaba românească, adevărată şi plină de tradiţii locale respectate de toţi. În primul rând, cei care au iniţiat proiectul, Interesting Times Bureau, recunosc că nu au avut autorizaţie. Domnul Răduţă spune că s-a făcut în prealabil o cerere către primărie (Primăria Generală pentru că este vorba de o zonă protejată). Deci, s-a depus cererea, având şi acordul proprietarului. Proprietarul şi-a dat acordul, nu avizul, pentru că nu este o entitate care ar putea face asta. Depăşim această confuzie inutilă şi aflăm că cei de la primărie, probabil serviciul de urbanism, au luat în discuţie cererea, dar nu au dat un aviz pozitiv.

Ajungem în momentul în care realizăm că artiştii (domnii Obie, Kero şi Irlo) s-au apucat de treabă fără a avea niciun aviz. Pe lângă organizatorii care ştiau că nu au autorizaţie, poate că şi artiştii au o responsabilitate din acest punct de vedere. Unul dintre ei chiar spune că dosarul era incomplet şi că au primit un acord neoficial. Se termină lucrarea şi începe scandalul. Enoriaşi ai bisericii se simt lezaţi şi, în frunte cu preotul paroh, anunţă primăria. Din păcate nu aflăm cum se fac intervenţiile acestea. S-a făcut o cerere? S-a depus ceva oficial? Primăria are vreo notificare sau totul s-a făcut tradiţional, româneşte, pe canale probabil de mult rodate. Preotul spune că s-a făcut o sesizare, orice ar fi aceasta. Cert este că organizatorii par să afle de aceste plângeri, oficiale (deci legale) sau nu, şi intervin negocieri şi discuţii cu reprezentanţii primăriei.

Din nou un moment tradiţional, nu ştim cum şi în ce fel se poartă discuţiile, cine reprezintă oficial enoriaşii şi primăria şi în baza a ce se discută. Da, ar fi interesant să vedem dacă birocraţia a produs ceva hârtii. Altfel, intervenţia are succes, primăria anunţă organizatorii că se va şterge şi le propune să se facă ceva nou, mai frumos, mai drăguţ şi mai puţin religios. Victorie asupra satanei sau cenzură clară, depinde în ce tabără eşti. Deja e momentul în care s-au format tabere serioase. Ultima măsură, cineva aduce o echipă de alpinişti utilitari şi se „dă o vopsea” pe lucrarea cauzatoare de insomnii. Primăria anunţă pe facebook că:

Să privim, aşa cum ne-a îndemnat preotul paroh, aspectele urbanistice. Calcanul clădirii se află în Zona protejată nr 4 Magheru-Brătianu. Dacă ne uităm pe regulamentul zonei, constatăm la capitolul 8:

VIII. CONDIŢII DE AVIZARE

– în vederea autorizării clădirilor noi şi a intervenţiilor asupra clădirilor existente sunt necesare studii de inserţie, fotomontaje sau machete.

– pentru faza Certificat de urbanism nu se admit derogări de la prezentul regulament;

– pentru faza Proiect de autorizaţie de construire este necesar avizul Ministerului Culturii;

– fac excepţie intervenţiile din zona Pieţei Teatrului Naţional şi a Pieţei Romane unde Certificatul de urbanism se obţine numai pe baza unor propuneri rezultate dintr-un concurs public de arhitectură şi urbanism.

– pentru intervenţii în spaţiul public (mobilier urban, pavimente, vegetaţie, etc.), neincluse în acest regulament, se vor întocmi proiecte ce vor fi avizate conform legii, inclusiv prin avizul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi Ministerului Culturii la faza Certificat de urbanism şi al şi Ministerului Culturii la faza Proiect de autorizaţie de construire.

Deci avem regulament, avem lege şi nimeni nu o respectă. Primăria nu dă aviz oficial, dar, la o discuţie amicală, nu are nicio problemă. Organizatorii ştiu că au nevoie de aviz, depun dosarul incomplet, dar finalizează lucrarea fără autorizaţie. Artiştii ştiu şi ei că nu există aviz şi, totuşi, continuă lucrarea. Enoriaşii şi preotul paroh sesizează autorităţiile, dar nu ştim dacă în mod oficial. Ei sunt cei care au câştigat. Deocamdată.

Tradiţionalele aspecte urbanistice par a fi respectate. Toţi au acţionat în acelaşi fel. Degeaba vorbim de cenzură, religie, cultură, artă şi mentalitate europeană. Noi nu putem înţelege, încă, unde trebuie să ne schimbăm şi nu, nu e biserica de vină pentru asta.

P.S.: Ca fapt divers, vedeţi că în regulamentul zonei protejate se spune ceva de Piaţa Romană şi „propuneri rezultate dintr-un concurs public de arhitectură şi urbanism”. Aşa s-a făcut proiectul viitorului pasaj. Ne păstrăm tradiţia…