Am tot auzit ca dezvoltatorii privati au luat-o inaintea administratiei. Adica ei, vizionari, s-au apucat sa construiasca mandre spatii pentru oamenii care nu mai pot locui in blocurile vechi. Nu mai pot, dar isi permit un apartament nou. Fiind ei asa vizionari, si-au dat seama ca pe ici pe colo o sa vina primaria si o sa faca ceva la un moment dat.Din pacate pentru cei care cumpara, administratia inca nu vrea sa-i prinda din urma pe acesti vizionari. Poate-i mai bine asa. Avem astfel ocazia sa privim in toata splendoarea aceste realizari. Adica pot sa vad dezvoltarea imobiliara de la sute de metri, in unele cazuri chiar kilometri, fara ca privirea sa-mi fie obturata de nimic.
Chiar prefer sa fie asa. Ma uit de la departare. E mai bine. E mai sanatos. N-are nici un rost sa ma duc mai aproape. De la departare se vede la fel de bine, fara sa fiu nevoit sa platesc o rata. O rata la banca. Asa pot aprecia frumosul fara sa am nicio obligatie. E mai bine sa fie altii cu obligatii. E mai bine sa fie altii cei care se uita de aproape si isi dau seama dupa aia. Isi dau seama dupa ce s-au mutat ca nu e chiar asa. Nu e chiar ultimul racnet, nu e la 10 minute de centru. Vantul bate tare, iar animalele care scot sunetele alea in miez de noapte nu par domestice. Vecini nu prea sunt si nici prietenii nu prea mai vin in vizita. Asta e. Pentru frumos trebuie sa faci sacrificii.
Acest articol este un pamflet si va fi tratat ca atare, orice asemanare cu persoane, situatii sau cladiri din realitate, este pur intamplatoare.