Orice discuție despre București va avea o parte pe tema înălțimii și, în special, a turnurilor. În 90% din cazuri veți vedea că există încă de la început concluzia că turnurile noi (cele de birouri, din „sticlă și metal”) strică zona, distrug țesutul urban. În general e rău cu turnurile și nu ar deranja pe nimeni să fie construite în afara orașului, cam pe la Ploiești. Din păcate concluziile preced orice discuție, orice urmă de dialog.
Mi se pare un pic ciudat că într-o astfel de discuție nu există nimeni care să întrebe, măcar să întrebe, de ce e „rău” cu turnurile astea. Ar fi normal ca cineva să întrebe de ce trebuie să aibă toate clădirile aceeași înălțime. De ce trebuie să considerăm că o clădire este bine integrată în sit doar în momentul în care se aliniază la cornișă cu vecinele.
În cazul în care nu putem accepta că ruperea de ritm, schimbarea unei reguli pot fi lucruri pozitive, ajutoare a diferențierii unei zone, atunci cum explicăm o construcție ca Turnul Colței, Sf. Spiridon nou sau Foișorul de foc. Nu e chiar atât de greu să vezi că majoritatea obiectelor de arhitectură care sunt admirate în București, reprezintă exemple de încălcare a regulilor existente la vremea edificării lor. De la înălțime la retrageri sau aliniere, majoritatea a încălcat regulile.
Poate că avem prea multe soluții clare și prea puține informații care să le explice. Suntem încă în momentul adevărului absolut, cel pe care îl deține fiecare în mod personal și care ar putea coincide cu adevărul absolut al vecinului, doar pentru un scurt moment, semn al intereselor comune de conjunctură. Discuțiile se vor purta întotdeauna pe cazuri concrete mici, pe situații pe care le întâlnim zilnic în drumurile noastre. De ce? Pentru că nu mai avem timp să ne informăm. Nu avem timp decât de discuții în care ne prezentăm, monologând, adevărul nostru absolut. Pentru a identifica mai ușor o astfel de discuție trebuie doar să vedeți dacă cineva începe cu următoarele cuvinte: „Problema (în București) e că…” și apoi vine o scurtă descriere a problemei identificate și, cel mai important, soluția simplă, clară și evidentă.
Sunt absolut de acord că unele clădiri au fost prost gândite pentru amplasamentul lor, dar asta nu ține doar de înălțime. Înălțimea este doar un parametru, o infimă parte din descrierea unei clădiri. Parametrul acesta nu este un semn al arhitecturii proaste, în orice caz nu este o certitudine. Dacă ajungem să considerăm astăzi clădirile înalte din metal și sticlă urâte, probabil că mâine putem ajunge la concluzia „logică” că toate imobilele doar pe parter sunt hidoase. Trebuie spus că acesta este motivul pentru care unii cred că exilarea acestor clădiri la marginea orașului, în enclave bine stabilite, este o necesitate. Când nu înțelegem ceva, decidem că cel mai bine izolăm, trimitem după gard și facem un ghetou.
Mă gândesc la un exemplu extrem, cum s-ar simți brașovenii dacă acum s-ar decide să fie demolată Biserica neagră? Așa ar fi logic…avem în centrul orașului o construcție imensă ca volum, cu o înălțime care nu respectă nicio normă și care are potențialul de a atrage trafic. Oare trebuie păstrată doar pentru că e veche? Nu știu dacă pentru aceștia mai există scăpare…
1. Forțează mult nota comparația ta.
2. Un prim articol în care am senzația că se bat câmpii: exemplele de clădiri înalte din trecut date de tine spre comparație cu blocurile de birouri de astăzi sunt complet nejustificate: în primul rând, regimul de înălțime a unui turn de birouri îl depășește cu mult pe cel al unui turn de biserică, pe cel al răposatul Turn al Colței. Cât despre Foișorul de Foc, el a fost proiectat pentru a supraveghea orașul de la înălțime și a preveni incendiile (funcția de foișor a fost la origine a tuturor turnurilor, inclusiv a bisericilor medievale…)
3. Nu cred că trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama de inoportunitatea unei clădiri imense de birouri nesusținută adecvat de infrastructură: străzi înguste, lipsa spațiilor de parcare, haosul din trafic pe care îl generază aceste arătări solitare în mijlocul unor… case. Un cluster de high-rise e soluția cea mai economică din toate aceste puncte de vedere, și cea mai estetică.
4….
păi hai să folosim logica: nu înțeleg de ce trebuie să ajungi cu mașina personală la birou? e scris undeva că e o obligație a primăriei de a face drumuri late? cât de lat sau ce înseamnă îngust?…în funcție de ce stabilești tu gradul de lățime?… am vorbit de funcțiunea de birouri doar pentru faptul că așa sunt percepute toate turnurile noi (birou+metal+sticlă), dar ele pot avea orice funcțiune…sunt destul de sigur că turnul Colței era perceput ca un actual turn de birouri (mă refer la gabarit), de altfel există multe plângeri în toate epocile despre înălțimea unei anumite construcții…comparațiile le-am ales special, sunt obiecte de arhitectură ieșite din scară, dar deja acceptate… hai să pun problema în alt fel: dacă e absolut justificat volumul Bisericii negre în zona centrală a Brașovului, crezi că poți construi în zonă o altă clădire cu aceleași dimensiuni?
Mi-a plăcut asta: Nu înțeleg, de ce trebuie să ajungi cu mașina personală la birou?
Păi, nu ești român? Ești român dacă mergi cu mașina de teren la servici, doar tu și volanul, virând dramatic. 🙂 Mai degrabă se va face una cu pământul tot orașul ăsta decât să coboare românul din mașina lui.
Nu mie mi se adresează pledoaria ta: eu înțeleg și apreciez într-o oarecare măsură demersul tău, cu mențiunea că nu e încă rumegat. Chiar și așa, e nepermis să iei în discuție biserici. Ele au avut de la bun început și din totdeauna, și cu atât mai mult în Occident, rolul de a domina orașul, ca niște temple. Mai degrabă bisericile ortodoxe au păstrat nota de umilință (nu neapărat din virtute).
nu poți face mișto de unele lucruri și după aia să spui că altele nu pot fi discutate, asta ca să păstrăm, totuși, logica 🙂
nu am cum să spun totul într-un articol pe blog, nu e nici locul și nici modul cel mai bune… de aia sunt și comentariile deschise, să pot explica mai departe și treptat…în cazul unei clădiri, oricare funcțiune, avem deja clar setat în minte că trebuie un anumit număr de locuri de parcare sau cine știe ce ditamai bulevardul…ori urbanismul te pune să te gândești mai departe, să pui problema la nivelul unei zone sau a orașului, să aplici o strategie
Cu adevarat m-ai uns pe suflet, d-le Popescu. Exact asta gandesc si eu, dar nu m-as fi priceput s-o pun la fel de bine pe „hartie”. Intr-adevar, cum ar fi posibil progresul daca am fi obligati mereu sa nu iesim din norme si sa nu construim nimic mai inalt decat ceea ce exista deja? Cum ar fi aratat astazi New York-ul daca ar fi fost in vigoare aceleasi reguli urbanistice ca la Bucuresti?
o să fi surprins cât de strictă este legislația în New York și cât de bine se respectă regulile…eu nu vreau o încălcare a regulilor, ci, mai degrabă, o elasticitate și libertate în proiectarea de urbanism, toate în cadrul unor reguli respectate de toți