Sunt convins că ştiţi foarte bine că există companii care oferă produse pentru a fi testate. Avem destule bloguri de nişă care se ocupă şi în România cu astfel de lucruri, produsele fiind în general din categoria bunurilor de larg consum. Telefoane, maşini, laptopuri, gadgeturi de toate felurile şi tot ce vă poate trece prin minte poate fi testat şi recomandat. Se poate alege un review profesionist sau amator, unul care vorbeşte mai mult despre evenimentul de lansare sau cel strict despre produs.
Totuşi nu există încă dorinţa de a precepe spaţiul public ca pe un produs. Spaţiul public este „ceva” pe care îl folosim intens zilnic, este rezultatul proiectării de către o echipă de specialişti. De ce nu am putea avea reviewuri pentru spaţiul public? De ce la evenimente organizate pentru deschiderea unui spaţiu public nu ar putea fi invitaţi şi cei care pot analiza acest produs? De ce nu s-ar putea face o vizită înainte de deschiderea spaţiului, cu invitaţi speciali care să poată analiza noul produs?
Cum ar fi dacă administraţia ar invita cu o zi înainte de deschiderea oficială a parcării de la Piaţa Universităţii mai multe persoane care să publice ulterior impresiile lor despre acest spaţiu? Ar putea fi invitaţi arhitecţi, ingineri, urbanişi, ziarişti şi bloggeri care se „ocupă” de Bucureşti. Nu avem încă bloguri sau persoane care să publice în mod constant articole despre spaţiul public ca produs de uz zilnic. Am avea nevoie de critici care să pună în dezbatere spaţiul public, să discute despre designul elementelor, despre conceptul unei pieţe sau despre utilitatea unor funcţiuni.
Cred că astfel de testări prealabile ar putea aduce un plus de înţelegere şi educare şi ar poate însemna chiar creşterea atractivităţii unor spaţii în detrimentul altora. Ar putea fi un atu pentru un magazin să se afle într-un spaţiu public foarte frecventat şi recomandat. Asta ca idee de a lega aceste reviewuri de firme private. Dacă există reviewuri pentru restaurante, baruri sau cluburi, de ce nu ar exista şi pentru spaţiul în care se găsesc acestea?
M-am gândit chiar la două mici exemple de analiză a unor spaţii, de data acesta din punct de vedere vizual şi al elementelor care scad calitatea şi gradul de utilizare al acestuia.
Primul exemplu este de pe strada Traian, în apropierea Foişorului de foc. Vedeţi marcate elementele care „dăunează” spaţiului public. Câteva maşini sunt parcate în zone interzise, pe trotuar unde îngreunează traficul pietonal sau pe carosabil, crescând riscul de accidente. Stâlpii de iluminat public au un design care nu reflectă amplasamentul dintr-o zonă urbană. Aceeaşi stâlpi îi regăsim şi pe drumurile sau spaţiile extraurbane. Faţadele unor clădiri sunt într-o stare proastă, contribuind astfel la scăderea atractivităţii parcurgerii acestui spaţiu.
Acestea sunt doar câteva elemente, dar se poate intra în detaliu. Marcajele rutiere, coşurile de gunoi orientate greşit sau cablurile de pe stâlpi sunt şi ele elemente care fac parte din imaginea acestui spaţiu. Calitatea amenajărilor şi pe o stradă simplă trebuie să fie ridicată. Spaţiul public este format din astfel de succesiuni de imagini, iar acestea formează o percepţie, poate nedreaptă, asupra imaginii întregului oraş, fie că vorbim despre zone centrale sau mai apropiate de periferie.
Privind o imagine din zona centrală a Bucureştiului, la Piaţa Sf. Vineri, putem vedea alte elemente ale spaţiului public. Pe a doua imagine am marcat elementele care „dăunează” spaţiului public. Vedem aceeaşi stâlpi deosebiţi, cablurile fiind un element care nu poate lipsi. Maşinile sunt parcate în zone interzise sau pe spaţii care au altă funcţiune, chiar dacă primăria a transformat locul în parcare. Aici putem spune că este absolut ciudat că mai ai maşini parcate pe trotuar, chiar legal, când chiar la doi paşi există o parcare publică supraterană.
Spaţiile verzi nu sunt deloc întreţinute, rolul lor fiind complet inutil în acestă zonă. Trotuarul a devenit o zonă de depozitare pentru panouri publicitare sau pubele supradimensionate. Clădirea fostului circ al foamei este parţial neutilizată, iar parterul este parţial amenajat, funcţiunile nefiind unele care să atragă în alegerea măcar ca traseu de traversare a zonei. Blocurile de locuinţe sunt doar un suport pentru a atârna ba un aparat de aer condiţionat, ba o antenă. Chiar dacă arhitectura acestora nu este extraordinară, faptul că fiecare şi-a închis balconul în ce fel a dorit conduce la o imagine de ghetou.
Acestea sunt doar două exemple de analiză succintă a spaţiului public bucureştean. Imaginea Bucureştiului suferă din punct de vedere al percepţiei generale, dar asta pentru că interesul pentru detalierea analizelor spaţiului este scăzut. Este mult mai simplu şi rapid să pui o etichetă.
Sper că va veni momentul în care vom avea destule bloguri sau articole care să discute despre spaţiul public şi modul în care acesta este amenajat. Poate că vom ajunge la momentul în care atât administraţia cât şi firmele private vor simţi nevoia să se implice în dezbaterea despre spaţiul public. E nevoie de păreri ale unor specialişti, dar şi de creşterea interesului. Poate că implicarea companiilor private se va face şi în amenajarea spaţiului, aşa cum se întâmplă destul de des prin părţi mai civilizate ale globului. Atractivitatea unui spaţiu din Bucureşti se poate transforma şi în profit pentru cei care vor învăţa cum să se implice în modelarea acestuia. Spaţiul public poate fi transformat nu doar prin bannere, panouri sau meshuri, iar remodelarea acestuia trebuie să aducă beneficii tuturor.