Toate orasele lumii pot fi recunoscute prin cladirile devenite simbol. Chiar daca in multe cazuri arhitectii nu si-au propus in mod direct aceasta, unele cladiri au devenit simbol pentru orasul in care au fost cladite. A fost pana la urma si o chestiune de marketing, de promovare a orasului, dar mai intai cladirile au devenit un simbol pentru locuitorii orasului. Cum au devenit insa unele cladiri reprezentative pentru oras si de ce sunt intrebari la care nu am raspuns si probabil ca e nevoie de o analiza a fiecarui obiect in parte.
Cladirile-simbol insa nu sunt intotdeauna reprezentative pentru un intreg oras. Probabil ca nici nu ar putea fi doar o cladire singulara, dar stabilind mai multe obiecte de arhitectura, reprezentative in cadrul unui oras, putem percepe intreaga complexitate a unei aglomerari urbane. Sa privim ca exemplu Parisul si probabil prima cladire care va vine in minte este Turnul Eiffel. Doar acest simbol puternic nu poate defini intregul oras si atunci putem adauga si altele: Notre-Dame, zona Montmartre, Avenue des Champs-Elysees si chiar zona La Defense.
Indiferent de functiunea pe care o au, unele cladiri devin simbol pentru orasul in care sunt amplasate si ajuta la crearea unei identitati in mentalul locuitorilor si a turistilor. Simbolurile orasului sunt cele care apar in prim-plan, sunt cele care fac parte din strategia de promovare a administratiei si sunt cele care sunt primele protejate. Fiecare oras are o strategie de dezvoltare si promovare, strategie care inseamna gestionarea unor resurse existente cat si realizarea de noi obiective. Cu alte cuvinte orice oras in continua evolutie genereaza noi simboluri.
Privind in mod simplist aceasta evolutie vedem ca fiecare perioada istorica isi genereaza simbolurile proprii in cadrul unui oras. Zona urbana se dezvolta constant, se demoleaza, se reface si se construieste nou. Un oras este un organism in vesnica schimbare, in general pe o perioada mai lunga de timp. Existenta Big Ben, ca simbol al Londrei, nu este deloc amenintata de London Eye pentru ca amandoua simbolurile fac parte din aceeasi strategie.
Cladirile moderne pot deveni simboluri pentru oras pentru ca lumea este pregatita atat emotional cat si prin educatie sa accepte constant aceasta dezvoltare perpetua a oraselor. Societatile civilizate au avut parte de modernizare constanta, proces care este considerat normal. La fel de normal este perceputa si pastrarea simbolurilor istorice ale orasului. Spatiul public al oraselor civilizate este modificat continuu, interventiile de modernizare fiind facute si asupra unor elemente de arhitectura traditionala. Aceste update-uri ale cladirilor istorice se fac de catre specialisti, avand un concept clar si respectand monumentul.
Faceti o vizita in marile orase ale Europei si priviti in detaliu chiar si monumentele istorice. Veti vedea in toate cazurile interventii contemporane, interpretari si dezvoltari ale conceptului initial,dar in varianta moderna.Modificarile sunt de la cele simpliste, iluminare, accese, tratarea unor suprafete pana la extinderea corpurilor vechi de cladiri cu unele constructii noi si moderne. Evolutia este prezenta peste tot, de la Louvre in Paris pana la British Museum in Londra sau Reichstag-ul din Berlin. In Barcelona, Valencia sau Istanbul veti vedea aceleasi interventii moderne care devin simboluri ale oraselor respective.
Ce facem in Bucuresti?
Sa ne uitam prin orasul nostru si sa vedem care ar fi simbolurile sale. Am facut un top acum ceva vreme, o lista in care sunt prezente aproape doar cladiri de inceput de secol 19. Cladiri moderne nu avem sau nu consideram ca ele pot fi reprezentative pentru oras? E posibil ca productia de arhitectura romaneasca contemporana sa nu ofere inca materia necesara. Investitorii privati sunt cei care implementeaza arhitectura moderna caci statul are inca o problema de exprimare. Statul nu e in stare sa produca modele de arhitectura de calitate si asta poate fi un semnal clar ca nu exista o stategie nici in acest caz.
Ne bazam, deci, pe investitorii privati. Scopul lor principal este de a obtine profit, iar lipsa oricaror constrangeri din partea administratiei ii face sa poata face aproape ce vor. Da, profitul este un scop normal, dar administratia trebuie sa impuna anumite principii si legi care cresc valoarea spatiului public bucurestean. Administratia nu face asta, deci nici investitorul privat nu considera necesar sa gandeasca mai departe de profitul pe termen scurt. Iar profit inseamna reducerea oricaror cheltuieli „inutile”: materiale de calitate, concept arhitectural dificil de realizat, profesionisti in proiectare etc.
In acelasi timp educatia si mentalitatea bucurestenilor nu permit inca acceptarea si intelegerea arhitecturii moderne. Cand ti se repeta la nesfarsit ca doar Ateneul Roman sau CEC-ul sunt simboluri ale adevaratului Bucuresti, nu poti depasi acest mit artificial. Ruptura produsa de arhitectura din epoca comunismului, in special modul in care s-a realizat proiectarea si construirea, reprezinta un soc si o prapastie greu de trecut, anii 80 fiind apogeul acestui tip de dezvoltare. Evolutia naturala a orasului a fost blocata si modificata, iar rezultatele le vedem astazi in modul in care percepem spatiul public. Perioada interbelica este idolatrizata, dar din punct de vedere arhitectural apreciem in majoritatea cazurilor doar arhitectura neo-romaneasca si legenda Micului Paris. Este mai comod din punct de vedere intelectual.
Cu ceva vreme in urma unul dintre simbolurile orasului era Turnul Coltei, iar Raiden de la Rezistenta Urbana a descoperit in Gara Cornavin din Geneva o reprezentare a acestuia. Alte vremuri, alte simboluri. Sa te refugiezi intr-un trecut pe care il prezinti romantat este o solutie simplista. Din pacate insa nu suntem in stare sa pastram nici macar acele monumente, dovada ca simbolurile sunt gresit percepute. Aceeasi mentalitate si lipsa de educatie fac ca astazi sa ajungem sa consideram Casa Poporului un element de mandrie. Acesta este modelul pe care il urmam deocamdata in intelegerea arhitecturii si a spatiului urban.
Tzeapa lui Ghildus. Ce simbol mai potrivit vrei? Am facut revolutie pentru democratie si pana la urma cu asta ne-am ales – o mare tzeapa. Eu zic ca e sugestiv si trebuie promovat ca simbol al Bucurestiului
poate fi un simbol…mai ales pentru cei care cred ca au luat teapa 🙂
Nu mentalitatea noastra sau needucarea ,noastra „ne face” sa consideram C.P. simbolul orasului ,ci parerea turistilor ,care vin sa o vada anume pe ea ,deoarece asa ceva nu gasesti in Europa ,de aia si e simbol ca e un bloc special.In Paris simbolul e turnul ala de fier ,de ce oare ? deoarece nu gasesti un turn la fel in Bucuresti sau in Viena …. si de ce nu au ei simbolul orasului Arcul lor de triumf ,pai deoarece cu asemenea constructii se mai pot lauda inclusiv si romanii si rusii au in Moscova. Iar inca un Palat al Parlamentului nu prea exista pe glob ,si pana la sfarsit nu noi locuitorii Bucurestiului sau Romaniei aratam cu degetul spre ceva si ala e simbolul ,ci turistii ce vin de peste mari si tari nuanteaza simbolul orasului, ca turistii nu sunt oi sa le spunem noi unde ei sa se duca si ce sa vada ,asa ca e bine sa nu fim ipocriti si sa cautam in oras simboluri.
Eu propun hidra de pe amplasamentul statuii lui Lenin,pentru ca la noi politicienii sunt ca o hidra.