Scrisoare primita din vest

Pentru prima data am fost atras intr-o „leapsa” virtuala. Initiatorul este Adrian si am fost nevoit sa-i raspund, avand in vedere ca subiectul tine de orasul nostru vesnic in dezvoltare, poate durabila: De 23 August: unde „puii mei” se duce piatra cubica? 

Articolul lui este o analiza succinta a ultimei „investitii” a administratiei Bucurestiilor, vorbim despre inlaturarea pietrei cubice si asfaltarea bulevardului Aviatorilor si bulevardului Prezan.

Trebuie sa spun inca de la inceput ca nu stiu unde se duce toata piatra, dar am primit o scrisoare din vest, in care un domn, aparent de origine germanica, Herr Kubikstein pe numele sau, imi povesteste ca are in grija cateva elemente romanesti emigrate. Domnia sa se ocupa de intretinerea pietrei cubice care a emigrat catre locuri mai linistite. Ar fi posibil, domnul Kubikstein crede ca e doar un zvon, ca unele din pietrele plecate din Bucuresti sa fi ajuns si la Paris, unde chiar si in situatia tensionata de acolo, sunt apreciate si isi fac treaba foarte bine.
Sunt convins ca domnul Kubikstein este un respectabil profesionist in ce priveste piatra cubica si ma bucur pentru cele care au ajuns in grija sa. Ma bucur si pentru cele care vor ajunge si in alte parti unde sa fie apreciate la valoarea lor adevarata.
Sunt absolut convins ca masinile din Bucuresti sunt fericite ca nu mai merg pe piatra cubica, caci la fel ca proprietarii lor, au fost invatate cu ce este mai bun si bineinteles ca asta nu implica piatra cubica. Noi cunoastem doar trei tipuri de acoperire a drumului: pamant, pietris si asfalt printre pamant si pietris. Dar asta nu inseamna ca nu avem pretentiile cele mai mari. Majoritatea este ferm convinsa ca asfaltul este o inventie moderna si nu ii intereseaza ca in momentul in care a fost amplasata piatra cubica exista si in orasul asta inventia asfaltului, deci ar trebui sa ne gandim de ce s-a o[tat pentru piatra. Ce nu cunosc nu exista.
Cand nu vom mai pleca in excursie in afara tarii sa vizitam un mall sau un magazin cunoscut, un obiectiv al Vienei nu este Parndorf, cand la intoarcere nu vom mai fi intrebati: „Si, ce ti-ai luat?” atunci o sa intelegem de ce e nevoie si de piatra cubica. Pana atunci o sa ne gandim doar ca nu putem ajunge din cauza pietrei cubice de la Mall Vitan la Mall Baneasa cu 120km/h, ca sa prindem „ultima bluzita de la Zara”.
Daca noi suntem si gandim asa, de ce trebuie sa avem pretentia ca cei pe care i-am ales sa fie diferiti. Nu au si ei nevoie de rochita sau de o bluzita? Administratia ne ofera exact ce ne dorim: asfalt pe Aviatorilor, Mica Riviera sau cel mai mare brad din Europa. Atat putem noi, atat poate si ea.

 

Cele trei poze reprezinta prima pagina din autorizatiile de constructie ale proiectelor de asfaltare, sursa pmb.ro.
Dupa cum se observa autorizarea s-a facut in regim de urgenta si bineinteles ca toate avizele au fost luate in doar trei saptamani (a se vedea data eliberarii certificatului de urbanism si data eliberarii autorizatiei). Asa minune de eficienta a administratiei eu nu am vazut niciodata, dar cand poporul cere dezvoltare, administratia nu economiseste niciun efort pentru a indeplini dorinta multimii.
Sigur nu ar trebui sa uitam ca bulevardul este declarat zona protejata,Zona protejata nr. 14, Bulevardul promenada Aviatorilor. Un singur citat din respectivul PUZ din sectiunea de conditii de avizare:

pentru interventii in spatiul public (mobilier urban, pavimente, vegetatie, etc.), neincluse in acest regulament, se vor intocmi proiecte ce vor fi avizate conform legii, inclusiv prin avizul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Ministerului Culturii la faza Certificat de urbanism si al Ministerului Culturii la faza Proiect de autorizatie de construire.

Sunt absolut convins ca pe langa proiectul intocmit au fost obtinute toate avizele, caci sigur si celelalte institutii ale statului ard de dorinta de a indeplini cat mai repede visele cetatenilor, dar din pacate eu nu am reusit sa le gasesc pe site-ul primariei.

La final ii multumesc domnului Kubikstein pentru grija ce o poarta unor simboluri care imbogatesc viata unui oras si vreau sa-l asigur ca peste 50 de ani, cand ne vom educa, vom veni sa cumparam inapoi pietrele noastra cubice. Sigur vor mai exista si atunci, sper doar sa nu trebuiasca sa le punem intr-un muzeu.

Acest articol este un pamflet si va fi tratat ca atare, orice asemanare cu persoane, situatii sau cladiri din realitate, este pur intamplatoare.

4 comentarii la „Scrisoare primita din vest”

  1. A! In legatura cu avizele pot sa spun ca Oprescu a fost la CNMI cu proiectantii si au discutat vreo patru ore. Proiectantii, in cultura lor nemarginita, a zis ca vor pune piatra cubica pe trotuare ca sa prezerve caracterul istoric !!! N-au avut minima decenta sa studieze aparitia pavajelor in Bucuresti ca sa vada ca primele asfaltari s-au produs in fata palatului regal dar ca, pana in interbelic, asfaltul era turnat TOCMAI pe trotuare in tmp ce carosabilul era din piatra …
    Răspunde

  2. @2xADRIAN…Kubikstein e doar un joc de cuvinte si deci nu are cum sa fie ruda cu domnul Dobrescu :))…eu ma astept ca intr-o astfel de zona sa existe un proiect serios si nu doar ceva la misto, dar atat timp cat si ministerul da aviz pe o discutie, ce poti sa mai ceri…nu cred ca afacerea asta se face doar pentru conationalii nostri, eu am incredere ca baietii s-au desteptat demult si acum fac afaceri serioase, nu doar ciupeli mici…s-ar putea ca pe poteca aia sa se poata intra si cu un mijloc de transport mai eficient, sa zicem un TIR
    Răspunde

Lasă un comentariu