Salvat Bucureşti pe ici, pe colo

Dacă nu începem anul cu un mic scandal „urbanistic” nu ne simţim bine. Din cei care se ocupă cu salvarea, cocoloşirea, pupatul Bucureştiului toţi au impresia că în perioada decembrie-ianuarie se petrec cele mai mari lovituri ale conspiraţiei mondiale. Ultima lovitură este un PUD de pe la restaurantul Cina, chiar lângă Ateneul Român. Sigur, pe site-ul primăriei a fost publicat chiar la sfârşit de decembrie ultima fază a unui proiect început prin 2012, dar e doar una din fazele de consultare. Deci, conspiraţie!

Departe de mine idea de a susţine un astfel de proiect. Dacă nu se va face un concurs pentru amenajarea întregului ansamblu al pieţelor şi zonelor adiacente nici nu are rost să discutăm. În al doilea rând aş vrea să port discuţia cu cei care se interesează de dezvoltarea oraşului, cu cei care încearcă să descopere istoria acestuia, cu cei care sunt interesaţi de arhitectură sau urbanism, de dezvoltarea urbană. În general îmi place să port discuţia aceasta cu oameni culţi, deschişi unei discuţii logice şi argumentate. Din păcate este din ce în ce mai greu.

Cum micul scandal începuse a şi apărut material. Am citit câteva articole, comentarii, luări de cuvânt şi alte asemenea. Mie mi s-a părut foarte haios. Am văzut luări de poziţie de a dreptul stupide, aberante şi fără niciun argument: nu ar trebui să se construiască nimic în toată zona, ateneul este desfigurat, este singura piaţă frumoasă din oraş, o să crească traficul, iarăşi oţel şi sticlă, nu se mai vede ateneul din zona statuii lui Carol I, crimă asupra oraşului, nici comuniştii nu s-au atins de spaţiul ăla, mafia lucrează etc.

Ar fi foarte interesant dacă discuţia s-ar purta despre evoluţia istorică a zonei, despre conformaţia iniţială a zonei, cea din faţa palatului şi a grădinii Episcopiei, despre planurile mai vechi de dezvoltare. Argumente s-ar putea aduce prin exemple şi teoria de conformare a pieţelor prin urbanismul şi arhitectura clasicistă, principiile de dezvoltare clasiciste a spaţiilor urbane şi modul de percepere a unei clădiri ca Ateneul Român în spaţiul urban. S-ar putea discuta despre circulaţii şi funcţiuni, despre spaţii urbane modernizate şi trasee publice sau despre urbanism şi arhitectură contemporane, de calitate. Ar fi foarte multe de discutat, dar nu există niciun interes şi, mi-e teamă, nicio cultură pentru asta. Este mult mai simplu să te ascunzi în spatele unor cuvinte goale.

În acelaşi timp cu această propunere au mai fost prezentate şi altele, de care nu se vorbeşte, PUZ-uri care fac parte din minunatul PIDU şi care sunt toate la prima etapă de dezbatere publică. Aici sunt şi o parte din salvatori, din cei iubitori ai oraşului şi nu se face să punem în discuţie aceste proiecte. Nu ar fi drăguţ. În ordinea de pe tricou, o imagine şi un link către fiecare propunere pentru dezvoltarea oraşului: Sala Palatului, Sf. Apostoli şi Pod Calea Rahovei, Parc Izvor şi Pod Mihai Vodă, Piaţa Constituţiei şi Bulevardul Unirii, Piaţa de Flori, Piaţa Lahovary şi Piaţa Cantacuzino. Altfel ne batem cu cărămida în piept şi avem principii, dar nu văd niciun concurs deschis, nicio competiţie reală, nicio dezbatere. O să fie frumos şi o să mai auziţi, dacă vă interesaţi, de acest PIDU.

Propunerea de la Sala Palatului

Propunerea de la Sf. Apostoli şi Pod Calea Rahovei

Propunerea de la Parc Izvor şi Pod Mihai Vodă

Propunerea de la Piaţa Constituţiei şi Bulevardul Unirii

Propunerea de la Piaţa de Flori

Propunerea de la  Piaţa Lahovary şi Piaţa Cantacuzino