DEX-ul online zice că asta e unitar:
UNITÁR, -Ă,unitari, -e,adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr.unitaire.
- sursa: DEX ’09
Foarte bine, foarte frumos și drăguț. Unde e unitaru și de ce nu avem unitar în București? Cam asta e ce aud eu cel mai des pe la tururi. Lumea dorește ceva mai bun pentru București, iar asta e unitaru. Pornind de la definiție, de la ce vor oamenii, hai să facem un exercițiu mic.
Avem construcții în București? Avem. Formează ele un singur tot? Formează, de aia îi spunem oraș, de aia îi spunem într-un singur fel, de aia avem și limite administrative, de percepție etc. Formează și un întreg? Poate, dar, conform aceluiași DEX, nu formează. Așa e definit întregul. Deci Bucureștiul nu e întreg, poate e un tot… Hai să vedem omogenul, poate e ăsta cel pe care îl căutăm… DEX-ul spune că omogenu este:
OMOGÉN, -Ă,omogeni, -e,adj.1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr.homogène,germ.homogen.
- sursa: DEX ’09
Nu, deci clar nu… Bucureștiul nu e omogen. NU e nediferențiat, NU are o structură unitară… e asta rău? Vrem noi un oraș omogen, un oraș identic dintr-un capăt în celălalt? Dar ce oraș e așa? Poate unul dintre cele pe care le admirăm? Dar care dintre ele? Londra, Paris, Berlin? Dacă spunem despre ele că sunt omogene, cineva care le-a vizitat ar râde tare… Oare există oraș omogen, unitar? Poate asta să se apropie de definiție?Păi, așa ceva ne dorim? (sursa foto) Unitar, omogen, identic, nediferențiat… Da, exagerez, dar eu nu vreau așa un București. Alții și-au dorit ceva în acest fel. Un oraș în alt stil decât cel din imagine, dar la fel de unitar. Și l-au și construit parțial. N-au mai avut ei timp, dar ceva-ceva au făcut:
Ăsta e cel mai bun exemplu pentru unitarul bucureștean. Cam asta e ce putem noi la capitolul unitar. Și unii admiră chestia asta, iar alții nu se prind că au același gen de idei. Așa că, zic, să nu ne transformăm toți în mici ceaușești. Haideți să ne gândim un pic la ce ne dorim. Poate Bucureștiul este eterogen. Poate nu e chiar așa rău… Poate asta căutăm în sufletul nostru de mici iubitori de București…
ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.
- sursa: DEX ’09
Bun articol.Merită citit şi…recitit.