Piaţeta de la biserica Scaune

Ce poţi face în aşa momente tulburi pentru ţărişoară? Ce este de făcut în clipa de cumpănă? Acum, în aceste vremuri de restrişte, am decis că e cazul să vă povestesc de ceva rupt de realitate. Atât de rupt de realitate că se află doar în imaginaţia mea. Iată o nouă propunere virtuală, ceva complet deplasat în aceste momente. Îmi asum riscul de a vă invita la descoperirea unei propuneri noi în zona centrală a Bucureştiului, chiar la biserica Scaune.

Zona aleasă pentru această nouă propunere este în centrul oraşului, în apropierea Pieţei Universităţii. Piaţeta de care vă spun este în spatele spitalului Colţea, în imediata vecinătate a bisericii Scaune. De la aceasta am preluat şi denumirea imaginarei piaţete. Spaţiul acesta este delimitat de străzile Scaune, Slănic şi Dimitrie Bolintineanu, în partea de est fiind parcela şi biserica Scaune.

Fiind chiar în centrul Bucureştiului găsim mai multe funcţiuni specifice. Există clădiri ale administraţiei centrale, birouri, locuinţe colective şi spaţii comerciale amplasate la parterul clădirilor. Pe lângă funcţiunile mixte avem şi amalgamul arhitectural bucureştean, neexistând un stil dominant.

Folosind funcția Google Street View putem vedea destul de simplu cum se prezintă astăzi zona. Spaţiul este o parcare folosită de instituţiile publice, rezidenţi şi vizitatori. Întreaga piaţetă nu are zonă pietonală, biserica Scaune este retrasă în spatele gardului proprietăţii şi nu participă deloc la definirea acestui spaţiu. Piaţeta este bordată de construcţii înalte cu funcţiunea de locuire şi birouri ale Parchetului General. Pe latura de vest se poate remarca o deschidere către spitalul Colţea. Sigur că această deschidere s-a realizat cu demolarea Policlinicii Colţea, dar noua amenajare nu a prevăzut decât o nouă parcare.

Este destul de uşor de înţeles că spaţiul se prezintă astăzi ca o rezultantă a circulaţiilor carosabile. Suprafeţele delimitate de circulaţii au fost utilizate îndeosebi pentru rezolvarea (deficitară) a părcării. Nu există nicio amenajare care să reprezinte un punct de atracţie şi asta chiar dacă suntem în centrul oraşului, într-o zonă importantă pentru Bucureşti. Există o rezervă de terenuri în zonă, probabil proprietăţi private, dar acestea nu sunt folosite decât temporar (unele ca spaţii de parcare ilegale, altele doar maidane).

Piaţeta este retrasă de la circulaţia majoră, reprezentată de axele importante ale Bucureştiului, est-vest şi nord-sud (bulevardele Carol I, respectiv Brătianu). Clădirea Parchetului General generează cele mai multe probleme de trafic, circulaţia şi parcare, dar şi locuinţele colective au un aport la această problemă. Funcţiunile comerciale nu sunt prezente direct în acest spaţiu, acestea fiind amplasate la bulevardele adiacente.

Ca de obicei, voi încerca să prezint și o scurtă evoluție a zonei. În felul acesta putem înțelege mai bine modul în care s-a transfomat spaţiul bucureştean și ce posibilități de dezvoltare există.

Pornim de la planul Bucureștiului de la 1846, planul întocmit de maiorul Borroczyn. Am marcat pe plan câteva repere ale zonei centrale ale Bucureştiului, unele dintre ele existând şi astăzi. Evident, bisericile sunt cele care au rezistat în timp, chiar dacă în formă modificată. De remarcat spitalul Colţea şi turnul Colţei, elementele cele mai importante, biserica Scaune şi o tramă stradală neregulată. Chiar dacă suntem în centrul Bucureştiului vedem puţine construcţii amplasate conform unei tipologii urbane. Domină încă spaţiile libere, curţile largi şi maidanele. Suntem într-un Bucureşti care începea să se modernizeze, dar în ritmul său încă lent. Din păcate pe acest plan nu mai apare Bucureştioara, un afluent mic al Dâmboviţei. Traseul Bucureştioarei trecea chiar pe lângă biserica Scaune, un motiv în plus pentru stabilirea mahalalei Măcelarilor şi Săpunarilor în această zonă.

Timpul trece și descoperim pe planul Bucureștiului de la 1871, întocmit de maiorul Pappasoglu, o zonă destul de puțin schimbată. Însă în apropierea acesteia au apărut modificări radicale: clădirea Universităţii şi primul bulevard bucureştean. În apropiere se remarcă şi parcelarea de la Sf. Gheorghe, o zonă dedicată în special comerţului. Sigur, planul nu este la fel de detaliat şi exact ca cel al maiorului Borroczyn şi poate părea că oraşul nu avea destul de multe clădiri. Mai degrabă reprezentarea nu este foarte exactă, dar zona fusese afectată şi de incendiul de la 1847. Oraşul era încă cel definit de mahalale, chiar dacă unele au dispărut sau au fost înglobate în altele mai mari. În jurul bisericii Scaune exista mahalaua Măcelarilor şi Săpunarilor şi mahalaua Scaune, treptat acestea dispărând mai ales datorită mutării acestor bresle în afara oraşului.

Imaginea realizată din Turnul Colţei (sursa foto Radu Oltean-Art Historia) ne arată cum se prezenta mahalaua în perioada dinaintea modernizării Bucureştiului. Din construcţiile rurale, majoritatea parter sau parter şi un etaj, nu s-a mai păstrat nimic, chiar Turnul Colţei fiind victima dezvoltării ulterioare.

Planul Bucureștiului de la 1895-1899 ne arată schimbările majore aduse de implementarea sistemului de bulevarde. Pe lângă apariția axelor principale Carol I și strada Colţei (parţial) se poate remarca și modificarea străzilor adiacente. Comparând cu planurile anterioare putem remarca modificare caracterului rural şi apariţia unui sistem urban. Străzile au un traseu îndreptat şi sistematizat, parcelerul se modifică, construcţiile formează fronturi comune la stradă şi apare şi trasportul public prin liniile de tramvai ce străbat zona. Construcțiile încep să fie amplasate conform unei tipologii urbane, chiar dacă încă mai există un caracter rural, cu păstrarea unor curţi tradiţionale. Maidanele au dispărut aproape complet, zona centrală fiind destul de riguros definitivată din punct de vedere juridic. Spaţiul public este reprezentat în mare parte doar de străzi, pieţele sau alte amenajări urbane fiind puţine la număr. În lungul noilor bulevarde au apărut funcţiuni noi, birouri şi sedii ale instituţiilor publice.

Modernizarea Bucureştiului poate fi văzută și pe planul Bucureștiului de la 1911. Doar după o scurtă perioadă se remarcă dezvoltarea unor noi bulevarde, definitivarea celor deja apărute. Se construiesc noi clădiri, mai potrivite ca arhitectură, funcţiuni sau amplasare cu noile bulevarde. Instituţiile publice îşi construiesc sedii impunătoare, iar vechea mahala este aproape complet dispărută. Aparent, căci în spatele axelor principale există destule construcţii care păstreză atât arhitectura cât şi obiceiurile rurale. Parcela spitalului Colţea este dezvoltată cu noi clădiri cu aceeaşi funcţiune, policlinica Colţea. Astfel este închisă a doua latură a viitoarei piaţete: la est biserica Scaune, iar la vest policlinica Colţea.

Pe vederea aeriană din anii 20 putem distinge modul în care s-a transformat zona. Situaţia este foarte apropiată de cea de pe planul de la 1911, bulevardul Carol I finalizat, lărgirea străzii Colţei, dar cu interesecţia încă nedefinitivată. În spatele bulevardelor se pot vedea fronturile de clădiri private ale celor care locuiesc sau lucrează în fosta mahala. Încă există loturi neconstruite, spaţii nedefinite clar din punct de vedere al amenajărilor urbanistice. Unele dintre construcţii nu sunt foarte bine întreţinute şi par că aşteaptă un investitor care să refacă mai multe clădiri. Sigur, era şi în acele timpuri o zonă foarte bună de investiţii, dată fiind apropierea de puncte importante ale Bucureştiului.

O imagine de arhivă cu biserica Scaune (sursa foto) pe care am colorat-o ne arată starea deplorabilă în care era în acea perioadă biserica.

Suntem tot în perioada interbelică, vederea aeriană din 1927 ne prezintă o situaţie ceva mai apropiată de cea din zilele noastre. Trama stradală este definitivată şi prin bulevardul Hristo Botev, complet realizat, piaţa Rosetti este aproape complet construită. În jurul bisericii Scaune sunt încă acele construcţii de mici dimensiuni, cele care urmează să fie înlocuite de locuinţe colective şi clădirea viitorului Parchet general.

Planul cadastral al Bucureștiului de la 1974 ne arată o imagine urbană aproape identică cu cea actuală. În aceşti 40 de ani nu s-au schimbat foarte multe elemente în zona detaliată, piaţeta şi construcţiile din jur sunt aceleaşi, iar spaţiul public nu are nicio amenajare deosebită. Au apărut clădiri cu regim de înălţime ridicat, predominant cu funcţiunea de locuire. În felul acesta s-a închis şi frontul din partea de sud a pieţii, toate laturile construite fiind definitivate.

Pentru comparaţie avem şi planul cadastral al Bucureștiului de la 1984 pe care putem remarca că zona detaliată nu a fost afectată de cutremurul din 1977. Niciuna dintre clădirile care închid frontul pieţei nu a dispărut la cutremur sau la demolările ulterioare, dar este drept că în apropiere au fost unele clădiri complet distruse, în special la piaţa Rosetti. Aproape toate clădirile existente s-au păstrat până astăzi. Evident că trebuia să avem şi o mare excepţie: Policlinica Colţea.

Policlinica Colţea a fost demolată în anul 2008 (sursa foto Rezistenţa urbană) în momentul în care tot spitalul Colţea a suferit o refacere. Vedeţi aici o descriere a acestei demolări şi imagini cu evoluţia acesteia. În felul acesta frontul de vest al piaţetei s-a deschis către spitalul Colţea şi noile corpuri realizate recent. Pe locul policlinicii a fost realizată o parcare.

Zona din faţa bisericii Scaune este un spaţiu destul de bine conturat de străzile Slănic, Scaune şi Dimitrie Bolintineanu. Există fronturi continue pe laturile de nord şi sud, la est găsim biserica Scaune, iar la vest spaţiul se deschide către spitalul Colţea (mai  exact, o parcare). Spaţiul dintre circulaţii este amenajat ca parcare, fără niciun element care să fie punct de interes sau care să te facă să rămâi mai mult în zonă. Ca în multe locuri din Bucureşti nu poţi decât să te strecori printre maşinile parcate. Biserica este retrasă destul de mult de la limita de parcelă, terenul având şi o diferenţă de nivel importantă, biserica fiind la un nivel inferior pieţei. Transformările postdecembriste sunt relativ mici, excepţiile fiind demolarea policlinicii şi a vechii case parohiale din spatele bisericii.

După scurta privire asupra evoluției zonei puteți vedea ce mi-am închipuit eu pentru modificare virtuală şi transformarea spaţiului public într-o piaţetă la biserica Scaune.

Propunerea mea de refacere virtuală piaţetei are ca idee principală crearea unui spațiu predominant pietonal. Străzile Scaune şi Dimitrie Bolintineanu devin ocazional carosabile. Pentru degajarea spaţiului de maşini am identificat trei terenuri libere în apropiere. Pe acestea s-ar putea realiza construcţii cu funcţiuni mixte şi parcare publică, rezolvându-se astfel o parte din nevoia de locuri de parcare din zonă, atât pentru instituţii, cât şi pentru rezidenţi sau vizitatori. În spaţiul piaţetei am introdus o oglindă de apă, element care ar trebui să amintească de Bucureştioara. Această oglindă de apă nu este un bazin, ci o mică rampă (adâncime maximă 30 cm) care poate fi umplută controlat cu apă, pentru crearea de efecte diferite.

Către partea de vest, spre strada Slănic, am amenajat o zonă cu bănci şi vegetaţie. În partea de sud-est, lângă oglinda de apă am propus un spaţiu verde generos, cu plantarea unor copaci masivi. Gardul bisericii l-am demolat şi am deschis curtea acesteia către piaţetă. Accesul către biserică se face pe două pachete de trepte şi o rampă aflată în axul construcţiei. Piaţeta redusă ca dimensiuni ar trebui să fie nu doar un spaţiu pietonal de trecere, ci şi un punct de interes local, chiar o zonă de repaos şi relaxare în centrul Bucureştiului.

Vedere aeriană a piaţetei pe care am suprapus propunerea mea virtuală (sursa foto fundal). În centru se poate observa zona pietonală cu oglinda de apă, noile spaţii verzi şi rampa de acces către curtea bisericii.

Imagine de pe strada Slănic, pe fundal, în centru, biserica Scaune, iar în stânga clădirea Parchetului General.

Imagine de pe strada Slănic, pe fundal, în centru, biserica Scaune, iar în stânga clădirea Parchetului General. În prim-plan zona cu bănci, iar în partea stângă strada Bolintineanu, utilizată ocazional carosabil, situată la acelaşi nivel cu zona pietonală, dar delimitată prin culoare şi materiale.

Imagine din piaţetă, pe fundal, în centru, biserica Scaune, iar în stânga clădirea Parchetului General. În prim-plan zona cu bănci, iar în centru noua oglindă de apă.

Imagine din piaţetă, pe fundal, în dreapta, biserica Scaune, iar în stânga clădirea Parchetului General. În prim-plan noua oglindă de apă.

Imagine de pe strada Scaune, în centru, biserica Scaune, iar în dreapta frontul de locuinţe colective din anii 60.

Prin propunerea mea virtuală piaţeta ar trebui să fie un punct de interes local. Am încercat să deschid spaţiul public către biserică, probabil elementul cel mai important al zonei. Oglinda de apă ar trebui să fie la acelaşi nivel cu restul pavimentului, dar prin reflecţie şi transparenţă să constituie un punct de interes din piaţetă. Evident că am încercat să cresc şi suprafaţa de spaţiu verde, cu două zone distincte.

Imagine de pe strada Scaune, pe fundal, locuinţele colective din anii 60-70, iar în centru piaţeta cu oglinda de apă ce aminteşte de Bucureştioara(stânga) şi bancile cu copaci, zona poziţionată parţial în lungul străzii Slănic. Între cele două elemente există un spaţiu deschis, de trecere şi parte dintr-un culoar de circulaţie pietonală în zonă.

Imagine de pe strada Scaune, pe fundal, în centru, noul corp de clădire al spitalului Colţea, iar în dreapta frontul de locuinţe colective din anii 60. În prim-plan treptele şi rampa de acces către curtea bisericii Scaune.

Spaţiul verde generos cu acei copaci masivi  este o continuare a zonei verde din curtea bisericii. În felul acesta am încercat o extindere a suprafeţei de spaţiu verde din zonă şi o modalitate de încadrare a bisericii, mai ales privită de pe strada Scaune. Fiecare element (spaţiile verzi, zona cu bănci, oglinda de apă, rampa) sunt dimensionate şi amplasate pentru a favoriza elementele arhitecturale pe anumite direcţii principale de privire, dar şi ca percepţie în interiorul piaţetei.

Imagine de pe strada Bolintineanu, pe fundal, în centru, clădirea Parchetului general. În centru oglinda de apă şi amenajarea unui element pentru repaos, o bancă continuă, deasupra apei.

Imagine de pe strada Bolintineanu, pe fundal, în centru, clădirea Parchetului general, iar în partea stângă biserica Scaune. În centru oglinda de apă şi amenajarea acelui element de mobilier stradal, deasupra apei.

Ca de obicei şi această propunere virtuală este un exercițiu și un bun prilej de a discuta despre posibilitățile de refacere a zonei. În acest caz am ales să nu propun nimic pentru parcela spitalului Colţea, în special zona pe care s-a aflat policlinica. Poate era nevoie de o legătură, dar rămâne pentru o viitoare continuare. Aici m-a interesat mai mult spaţiul public şi posibilitatea de a crea o zonă de interes local şi parte a unei posibile strategii de dezvoltare a unor mici piaţete în diferite zone ale oraşului Bucureşti.

Pentru final v-am pregătit şi o scurtă animaţie cu propunerea virtuală a unei piaţete la biserica Scaune.