Acum un an promiteam că voi încerca să gândesc o reamenajare a Pieței Sf. Anton din Centrul istoric. Am realizat chiar un sondaj în care vă întrebam ce ar trebui făcut acolo, iar rezultatul îl găsiți aici. Voi ați ales refacerea Halei de flori, dar eu m-am gândit la ceva cu totul diferit. Să vedem pentru început unde se află Piața Sf. Anton.
Imaginea din satelit a zonei Pieței Sf. Anton din Centrul istoric (sursa foto). Piața se află în apropierea Pieței Unirii, în spatele frontului de blocuri de pe bd. I.C. Brătianu. Spațiul este clar definit de parcela Bisericii Curtea Veche ( cu hramul ”Bunavestire” și ”Sf. Antonie cel mare”) și strada Șepcari la vest, Hanul lui Manuc și strada Iuliu Maniu la sud, prelungirea străzii Covaci și strada Piața Sf. Anton la nord și blocurile de pe bd. Brătianu la est. Piața face parte din zona refăcută parțial a Centrului istoric, recent administrația finalizînd amenajarea acestui spațiu.
Numele pieței provine de la Biserica Sf. Anton dispărută în urma incediului din 1847 care a distrus aproape un sfert din Bucureștiul acelor vremuri. Spațiul a făcut parte din ansamblul Curții domnești. Curtea se mută în secolul 18 (noua curte primește denumirea de ”Curtea arsă” în urma unui incediu care o distruge complet) și urmează parcelarea acesteia și transformarea în Târgul din Lăuntru. În această zonă exista pușcăria, biserica preluând și numele de Biserica pușcăriei.
Prima imagine a zonei o avem din anul 1856, realizată de Ludwig Angerer (sursa foto). Imaginea ne prezintă Piața Sf. Anton după incendiul din martie 1847. Multe clădiri afectate sunt refăcute, altele sunt nou construite. Spațiul este un maidan pe care este organizat un târg, un spațiu de vânzare a diferitelor mărfuri aduse de comercianți sau țărani. Am marcat pe imagine elementele distinctive: Biserica Curtea veche în stânga, Cafeneaua veche în centru, iar în partea dreaptă la intersecția Covaci cu Șepcari, două clădiri care s-au păstrat, suferind totuși modificări majore.
Orașul își revine după dezastrul incendiului, zona centrală a Bucureștiului fiind complet modificată. Imaginea de jos reprezintă planul cadastral din 1911 al zonei. Am marcat câteva elemente importante care să facă mai ușoară înțelegerea evoluției spațiului Pieței Sf. Anton și a împrejurimilor.
Deja putem vorbi de o organizare urbană a orașului, o transformare radicală față de imaginea de la 1856. Sunt ușor de indentificat Dâmbovița, Hanul lui Manuc, Hala Ghica (Hala Unirii), Hala de pește, Bărăția, Așezămintele Brâncovenești sau Biserica Curtea veche.
Două imagini din perioada 1900-1910 ne arată dezvoltarea rapidă a zonei. Poza din stânga (sursa foto) este aproximativ din aceeași poziție și unghi cu cea a lui Angerer din 1856. Am marcat aceleași elemente: Biserica Curtea veche și Cafeneaua veche. Imaginea din dreapta (sursa foto Muzeul de fotografie) ne arată capătul estic al pieței. Strada din imagine este Calea Moșilor (puteți vedea traseul marcat pe planul din 1911), iar în fundal vedem turnul Bărăției. Vechiul maidan a dispărut, zona având amenajări urbane, iar pe parcela triunghiulară delimitată de străzile Șepcari, Carol I (actual Iuliu Maniu) și strada Piața Sf. Anton s-au construit chioșcuri și magazine de mici dimensiuni.
În anii 1910 se produce o nouă modificare a zonei prin construirea Halei de flori. Imaginea ne prezintă aceeași perspectivă a începutului Căii Moșilor, având în prim-plan noua Hală de flori, iar pe fundal turnul Bărăției (sursa foto).
Două panorame ale Bucureștiului anului 1927 scot în evidență evoluția rapidă a orașului (sursa foto Tramclub). Zona centrală a orașului poate fi considerată urbanizată complet. Elementele marcate pe amîndouă imaginile aeriene sunt Dâmbovița, în centru Hala Ghica (Hala Unirii), Hanul lui Manuc către dreapta, urmat de Biserica Curtea Veche și Hala de flori care ocupă tot spațiul Pieței Anton.
Trei imagini cu Hala de flori. Imaginea din stânga (sursa foto Art Historia) ne arată construcția halei, privită de sus, dinspre actualul bulevard Brătianu. Poza centrală (sursa foto Orașul lui Bucur) este o perspectivă de pe strada Carol I (astăzi Iuliu Maniu), aproximativ de la intrarea actuală a Hanului lui Manuc. Imaginea din dreapta (sursa foto) este o fotografie a lui Willy Pragher în care vedem detaliat imaginea stradală oferită de magazinele din Hala de flori.
Imaginea lui Willy Pragher din anii 1940 ne arată zona de la est de Piața Sf. Anton (sursa foto). Se demolează pentru realizarea prelungirii axei nord-sud a orașului. Astfel bulevardul Brătianu unește Piața Universității de Piața Unirii, Centru istoric actual fiind împărțit în două zone distincte. În partea din stânga a imaginii se observă o mică parte din acoperișul Halei de flori.
O imagine din anii 1950 a bulevardului Brătianu, imagine pe care am marcat clădirea Halei de flori (sursa foto Art Historia). Spațiul actualei Piețe Sf. Anton era deschis către bulevard, ulterior fiind construit un bloc care închide frontul de clădiri al bulevardului.
Anii 1960 reprezintă un nou moment important în evoluția spațiului Pieței Sf. Anton (sursa foto). Se realizează săpături arheologice și se reface o parte din ansamblul Curții domnești. În același timp este refăcut Hanul lui Manuc, imaginea actuală fiind apropiată de cea istorică. Hala de flori este demolată, pe locul ei fiind amenajată o parcare. Mai multe informații despre evoluția Hanului lui Manuc găsiți în articolul lui Raiden de la Rezistența Urbană. În aceeași perioadă este construit și blocul de pe bulevardul Brătianu.
Pe planul cadastral din 1974 al zonei am marcat elementele importante. Unele dintre ele au dispărut complet în cadrul sistematizării din anii 1980. Hala Unirii, Așezămintele Brâncovenești au fost demolate, iar Biserica Sf. Ioan nou a fost translatată. Axa nord-sud a orașului a fost prelungită dincolo de Piața Unirii, bulevardul Cantemir ajungând până la parcul Tineretului. Se observă blocul de locuințe care a fost construit la bulevardul Brătianu, acesta închizând spațiul actualei Piețe Sf. Anton.
Planul cadastral din 1984 reprezintă momentul de dinaintea demolărilor pentru realizarea noului Centru civic. Piața Unirii urma să fie sistematizată, prin aceasta modificare dispărând unele clădiri reprezentative ale Bucureștiului. Pe lângă clădiri de locuințe, orașul a pierdut construcții precum Hala Unirii sau Așezămintele Brâncovenești, iar Biserica Sf. Ioan nou a fost închisă în spatele unor blocuri anonime. În Piața Sf. Anton se păstrează aceeași amenajare a parcării publice.
Pe planul cadastral actual vedem schimbările generate de sistematizarea anilor 1980. Construcții importante au dispărut, altele au fost mutate în spatele blocurilor, iar Piața Unirii a devenit un parc, un spațiu de trecere, fără importanță pentru oraș. Piața Sf. Anton face parte din programul Zonei pilot de refacere a Centrului istoric, astfel că parcarea dispare și este înlocuită cu o amenajare caracteristică Bucureștiului din 2012.
O amenajare simplă a pieței. Terenul fiind ușor în pantă s-a decis că sunt necesare câteva trepte și parapeți. Un pic de piatră cubică, câțiva copăcei, niște stâlpi și amenajarea a fost considerată finalizată. Piața este doar un spațiu de trecere și nimic mai mult. Nu există nici un punct de interes, nu există nici o intenție de a pune în valoare un element important al zonei. Cu așa amenajare nici piața în sine nu constituie un punct de atractivitate. Cum am mai spus, aceasta este un exemplu de amenajare ieftină, fără un proiect clar a spațiului urban din București.
Locul pe care a fost amplasată Biserica Sf. Anton este marcat printr-o amenajare specială. Nisip, cărămidă și piatră cubică. Alăturarea acestor elemente în forma pe care o puteți astăzi admira este locul ideal pentru câini. Atât maidanezi, cât și pentru cei cu stăpân.
Revenind pe bulevardul Brătianu, iată frontul de blocuri care reprezintă o barieră pentru accesul în Piața Sf. Anton. Frontul este alcătuit din trei blocuri din perioade diferite: în partea din stânga blocul de colț de la sistematizarea anilor 1980; în centru avem un imobil din anii 60, iar în dreapta un bloc de anii 30, în stil modernist. Cele două blocuri din perioada comunistă sunt cele din dreptul pieței, cel din anii 1960 avînd un spațiu de trecere la parter, un gang.
Cu aceasta se încheie prima parte de analiză a evoluției zonei. Am încercat să păstrez cât mai scurtă această parte, punctând doar elemente importante ale modificărilor acestui spațiu. Fiind o zonă centrală importantă a orașului, istoria Pieței Sf. Anton poate ar fi meritat un articol special, dar nu este acesta scopul blogului. Trec astfel la partea mai importantă din puctul meu de vedere, la propunerea de refacere a zonei.
O schimbare, chiar și utopică, în amenajarea actuală a Piaței Sf. Anton este imposibilă fără refacerea unei zone mai mari a Bucureștiului. Piața face parte dintr-un sistem de spații publice, pe de o parte este parte din zona Centrului istoric, pe de alta din Piața Unirii. Centru istoric nu se rezumă doar la zona dintre Calea Victoriei, bd. Brătianu, Dâmbovița și bd. Elisabeta. Centrul istoric, așa cum a fost definit printr-un PUZ ceva mai vechi, cuprinde și zona Bisericii Sf. Gheorghe nou și vechi, o parte din Calea Moșilor etc. În același timp spațiul se relaționează și la axa nord-sud a Bucureștiului. Puteți considera că propunerea de astăzi este doar primul episod din acest serial care va cuprinde propuneri pentru Piața Unirii, legături cu zona istorică din est, o continuare până la Piața Decebal, Piața Sf. Vineri și rondul Udricani.
Propunerea mea pentru refacerea Pieței Sf. Anton constă în regândirea atît a zonei pieței, cât și a amplasarii unor elemente care să facă o legătură cu alte spații importante din zonă. În primul rând am ales să demolez cele două blocuri din perioada comunistă, deschizând spațiul către bulevardul Brătianu și având posibilitatea ca pe viitor să realizez o legătură cu partea de est a Centrului istoric. În al doilea rând am coborât nivelul pieții printr-o săpătură. Piața nouă este practic un spațiu public deschis, aflat la un nivel inferior cotei actualului teren. În al treilea rând am propus un turn-panoramă din care să se poată privi Centrul istoric de sus.
Din spațiul pieței am regândit accesul către Muzeul Curții domnești, astfel intrarea în Curtea veche făcându-se din piață printr-un tunel. La nivelul străzii am propus un spațiu verde, o ”peluză” care înconjoară aproape complet turnul-belvedere și se extinde către Piața Unirii. Sub acest spațiu verde există două subsoluri cu spații multifuncționale, accesibile și din bulevardul Brătianu. Piața aflată la nivel inferior poate fi folosită și pentru spectacole, treptele putând fi utilizate ca orice gradene din spațiile publice. Pentru a închide spațiile demolate în trecut, am decis amplasarea a două construcții noi, care fac legătura dintre bulevard și piață.
Imagine de la intersecția Covaci cu Șepcari. În prim-plan Cafeneaua veche, pe dreapta. Hanul lui Manuc și frontul de clădiri existent în plan secund, iar în spate se observă deschiderea spațiului către Piața Unirii. În partea dreaptă se coboară la nivelul inferior al pieței.
Imagine de pe strada Covaci. În centrul imaginii turnul-panoramă profilat pe frontul de blocuri de pe bulevardul Brătianu. În prim-plan stânga Cafeneaua veche, iar în fața turnului este piața ”coborâtă”.
Imagine de pe strada Iuliu Maniu. Pe fundal Biserica Curtea veche și intersecția Covaci cu Șepcari. În centru se vede piața ”coborâtă” și accesul către Muzeul Curtea veche. În partea dreaptă avem gradenele.
Imagine din piața ”coborâtă”. În dreapta avem turnul-panoramă, iar pe fundal magazinul Cocor și frontul de blocuri de pe partea de est a bulevardului Brătianu. Se observă și spațiul de sub zona verde din jurul turnului.
Imagine de pe bulevardul Brătianu. Turnul-panoramă este în fundal, iar în spatele său se deschide Piața Unirii. Se observă și una dintre cele două clădiri, imobil care face legătura între frontul bulevardului și piață.
Imagine de pe bulevardul Brătianu. În centru avem turnul-panoramă, iar în partea stângă și partea dreaptă cele două clădiri noi. Pe fundal se vede Biserica Curtea veche.
Imagine dinspre Piața Unirii. În prim-plan vedem ”dala suspendată” cu iarbă, iar dedesubt spațiul multifuncțional din subsol. În fundal se vede turnul-panoramă care preia suprafața ”verde” pe fațadă. Un fel de green wall.
Pentru final am păstrat doua imagini aeriene cu întreaga zonă. Prima imagine are ca fundal o imagine panoramică a celor de la Panopixel. Privim zona dinspre Piața Unirii, din parcul acestei zone, iar pe poză sunt marcate elementele importante.
A doua imagine aeriană este realizată aproximativ din dreptul Unirea Shopping Center, imaginea de fundal fiind de pe Google Earth. Cu această ultimă imagine se încheie prezentare propunerii de reamenajare a Pieței Sf. Anton. Nu trebuie să uitați că este vorba de o viziune utopică, dar poate într-un viitor apropiat s-ar putea să depășim momentele ”delicate” de astăzi. Oricum aștept comentariile voastre și voi detalia orice este necesar prin explicații suplimentare.
Ce interesant aratau pietele de la Unirea .Mai ales partea de acoperis.Sigur nu s-au inspirat din Star wars ? 🙂
🙂 bănuiesc că te referi la Hala de flori…nu aș zice că e un acoperiș nemaivăzut, chiar pentru vremurile acelea
daca ne luam dupa tine, in curand n-o sa mai avem ce conserva din glorioasa arhitectura socialista, vom simti cum pierdem din istorie vazand cu ochii. Si pentru ce dom’le sa se piarda asa maretie de locuinte, tocmai ca sa avem teren de fotbal si sa-mi deie tiganusii cu mingea-n cap cand mananc un pateu chimic la topitopul din colt? Ori sa-l vad pe mircea sandu mai apoi, in nici un an de la inaugurare ca vrea sa faca cu uefa niste tribune cu nocturna acolo pentru campionatul european din 2055? tz tz….
Pe de alta parte, mai rumeg si-acasa, felicitari pentru munca depusa, esti un adevarat buldozer in calea nostalgiei comuniste..:D
e bună asta cu ”buldozerul” :)…mersi, dar nu m-am gândit la o activitate sportivă…era poate o variantă :)…stai liniștit că nu demolez totul, doar am făcut și un top cu preferințele mele
Foarte interesant!
din ce punct de vedere? 🙂
Minunat! Ce mult inseamna ca ,,pui o cladire unde nu-i este locul”
întrebarea este de ce nu îi este locul acolo? sau ce trebuia să fie acolo și cum trebuia să arate? nu e bine pentru că… 🙂
Foarte interesantă provocarea dvs., domnule Popescu. Apreciez curajul de a propune eliminarea unor plombe neostaliniste. Cu adevărat merită exploatat pasajul pietonal existent pentru conectarea celor două staţii de metrou şi extinderea lui spre zonele de tranziţie către exterior şi fost piaţă Sf. Anton.
Îmi place şi turnul de belvedere, la care ar fi utilă o funcţiune organizată (cofetărie, ceainărie, cafenea) la nivelele inferioare. Prefer însă o anvelopă atent aleasă la construcţiile noi propuse de tine.
mersi, dar nu văd ”curajul” :)…vor fi câteva propuneri în continuarea acesteia, deci voi ajunge și în Piața Unirii, inclusiv la metrou…funcțiunile în turn cam așa le-am gândit pentru etajele inferioare…pentru cele 2 clădiri am vrut aceeași fațadă ”verde” și le-am lăsat la nivel de volum…cred că idea se înțelege doar așa
Incep prin a ma scuza ca observ acest articol asa de tarziu. Cu toate ca nu-s adeptul unei arhitecturi intr-atat de moderna, nu pot sa nu remarc documentarea bine facuta, ideile limpede structurate si explicate, cat si viziunea in ansamblu, nu doar o arhitectura de obiect. Felicitari! Rezultatul, ca idee si functionalitate, imi place. Partea de estetica, de fatade, nu este una dintre favoritele mele, insa recunosc ca este cu mult peste ceea ce inseamna la noi arhitectura post anul 2000.
mersi Marivs… e doar un concept, deci nu trebuie să te gândeşti la detalii…eu aştept să se schimbe ceva şi în realitate, să ne mai apropiem şi noi de contemporaneitate
ua, tocmai ai ras niste sute de apartamente ca sa faci frumos 🙂
nu ştiu exact câte sunt, dar o să mă duc din nou în zonă şi o să număr…la o estimare cred că sunt cam 150 (am luat în considerare numărul tronsoane de bloc-5 „scări” de bloc, o medie de 4 apartamente pe nivel şi 7 etaje cu funcţiunea de locuire pentru fiecare bloc)…când mai trec prin zonă mă voi uita exact şi voi răspunde… totuşi, nu înţeleg de ce ne este frică de demolarea blocurilor
pentru ca asa faceau si aia dinainte, radeau tot si o luau de la capat. un pic de respect pentru trecutul recent si pentru proprietate nu ar strica. demersul devine facil in momentul in care iti inchipui ca e rezonabil sa darami 150 de apartamente ca sa estetizezi o zona. greu si meritoriu e sa rezolvi situatia fara interventii grandomane si sa lucrezi cu materialul existent facandu-l mai bun, nu sa il stergi din pix (ca nea nicu din elicoper 🙂
cred că trebuie să faci diferenţa între o utopie precum cea pe care o propun eu şi realitate…o intervenţie de genul acesta se poate realiza în mod corect ca parte dintr-o strategie şi o anumită politică urbană bine stabilită…strict intervenţia aceasta ar putea fi un proiect urban realizat pe bază de studii prealabile, analize multicriteriale, un management al intervenţiei şi un rezultat concret şi local al unei viziuni generale pentru zona Centrului istoric, zona centrală şi a întregului Bucureşti…pe scurt, asta este doar o utopie, iar un proiect real ar putea avea o cu totul altă finalizare…priveşte-o doar ca o propunere de lucru 🙂
cand te duci sa numeri apatamentele, zi-le si mamailor pe care le prinzi pe acolo ca tu vrei sa propui sa li se darame blocul ca sa faci un turn de observatie. poate se bucura.
Desi analiza e destul de buna, mie propunerea mi se pare mai degraba o distopie, sper sa nu vad niciodata niciun fel de „turn – panorama” in piata sfantul anton
ok, dar de ce speri asta? de ce nu ţi se pare bună propunerea?
Dupa mine ideea de a demola acele blocuri e complet nefericita. Puneti-va Dumneavoastra in locul celor ce locuiesc acolo.
Ar trebui refacute cladirile din Piata Sf. Anton identic cu cele interbelice dar nu neaparat comercializand flori.
Chestiunile futuriste nu au ce cauta in acea zona. Asa cum as reface vechiul hotel identic pe locul actualei cladiri de pe Calea Victoriei ce adapostea Bancorexul. Aceasta cladire aiuristica nu se incadreaza de niciun fel cu zona, oricat am fi de binevoitori.
Trebuie refacut atat cat se poate din cladirile demolate pe vremuri si readuse pe locurile lor. Nu trebuie ca locuitorii oraselor sa devina sclavii automobilelor si deci sunt adversarul oricaror largiri de strazi prin demolare de cladiri.
eu vă pot întreba de ce trebuie refăcută Piaţa de flori, de ce tocmai perioada interbelică…poate că ar trebui aleasă altă perioadă, poate cea fanariotă sau brâncovenească ar fi mai interesantă… daca vreţi refacerea Hotel de France nu ar însemna că ne uităm la o copie, clădire care în cele din urmă nu are nici o legătură cu originalul? care ar mai fi valoarea acesteia?
în tot articolul nu este vorba decât despre spaţiul pietonal, nicidecum despre automobil, aşa că nu prea văd legătura cu demolările pentru lărgirea carosabilului… vă rog să vă gândiţi că în acelaşi spaţiu avem Hanul lui Manuc, Curtea veche, blocuri moderniste pe bulevard, magazinul Cocor şi Unirea şi multe clădiri de mici dimensiuni din mai multe perioade… care ar fi deci „ceva care să se potrivească”?
Salut,
Foarte impresionanta munca ta.
Felicitari!
mulţumesc 🙂
cautand pe google informatii despre acea piata , am dat de articoul dvs…mi-a placut foarte mult, ma bucur ca am gasit mai multe informatii despre acea zona si despre centrul vechi..intotdeauna am vrut sa aflu cum era pe vremuri centrul vechi…felicitari pentru articol..
mulțumesc
salut mai ai cumva planul cadastral din 1974 in format intreg sau cel putin zona splaiul unirii strada tabari fosta fabrica pionieru si dambovita mai exact (mai la sud de analiza prezentata)
ţi-am trimis pe mail
Eu m-as gandi pentru refacerea pietei sf. anton mai de graba la ceva mai istoric, nu un turn ultramodern in centrul orasului
nu ar fi normal să construim azi ceva contemporan? dacă alegem ceva ”istoric”, care ar fi perioada ”ideală” pentru a fi copiată?
Am si eu o intrebare : cit costa toata aceasta refacere a acestei zone? Nu exista nicio estimare din acest punct de vedere foarte important. Ma refer la costul efectiv al punerii in aplicare a proiectului dvs., cit si la costul demolarii constructiilor existente si construirii altor cladiri pt. mutarea locatarilor din blocurile respective (normal trebuie sa le asigurati tot o locatie in centru in concordanta cu actuala lor asezare).
V-ati gindit daca exista sursele necesare acoperirii costurilor proiectului dvs.?
NU știu cât ar putea costa așa ceva, nici nu am experiență în calcularea unui buget pentru o astfel de intervenție, deci ar fi incorect să spun ceva… pe de altă parte nici nu e cazul să ne gândim la aceasta, e doar o propunere virtuală, iar pentru astfel de proiecte se fac o mulțime de studii, unele poate cu concluzia că nu este cazul să se facă așa ceva… repet, e doar un exercițiu virtual 🙂
Va multumesc pt. promptitudinea cu care mi-ati raspuns. Mie-mi place foarte mult proiectul dvs., dar mi se pare total utopic din punct de vedere al costurilor pe care le implica.
Va doresc succes in activitatea dvs.
Mulţumesc şi poate v-aţi uitat şi la alte propuneri de pe site, toate sunt utopice 🙂
Nu, nu m-am uitat. La dvs. am ajuns pt. ca m-a interesat zona.
As inlocui termenul de „utopie” mai degraba cu „avangarda”, insa nu e o sugestie pentru autor ci doar o opinie personala. „Idei(le)urbane” in marea lor majoritate prezente aici pe site nu sunt utopice dupa cum nici Bucuresti nu este „Cetatea Soarelui” :D. In rest, orice referire la aceasta caracteristica in comentarii imi pare lipsita de sens cata vreme este asumata si subliniata in articol. Mai cred ca spaima demolarii trebuie inlocuita cu identificarea costului de oportunitate. Sunt situatii in care consolidarea presupune costuri mult mai mari comparativ cu o constructie noua. Cat despre costurile sociale ale relocarii, consider ca aceste intrebari vor capata importanta in situatia in care vom avea un proiect supus dezbaterii publice din partea celor responsabili, adica a edililor capitalei. Am citit de curand ca Primaria Capitalei are in vedere investitii pentru zona centrala de peste 200 de milioane de euro. Poate vom afla si care va fi impactul economic si social.Sau poate ca nu 😀
Proiectul de fata mi se pare excelent si apreciez in mod deosebit: Piata „coborata” – tunelul de intrare in Curtea Veche si Turnul panorama. Legat de acesta din urma, mi-as dori sa il regasesc in cat mai multe proiecte, evident acolo unde se poate integra.
Felicitari pentru munca depusa!
Si o intrebare vizavi de proiectarea cladirilor si mobilierului urban: in ce masura formele specifice arhitecturii organice s-ar putea integra in viitoarele proiecte urbanistice? E nevoie de un alt context (reconfigurare)?
să luăm doar înţelesul de „imaginar” din utopie 🙂
precizez că e doar ce mi-am închipuit şi doar o propunere virtuală pentru că unii nu înţeleg asta, e nevoie… vă referiţi la proiectul PIDU, cel cu 200 de milioane, şi este deja ceva mai vechi… am mai vorbit pe aici despre el şi nu e vorba decât de o zonă delimitată aleatoriu, iar cele 200 milioane sunt parte din fonduri europene… nu am înţeles exact întrebarea, e vorba de anumite proiecte urbanistice? orice proiect urbansitic presupune o reconfigurare, mai mare sau mai mică
da, m-am referit la PIDU, cel aprobat in 2012, stiam ca la inceputul acestui an au fost respinse mai multe proiecte din acest plan si inteleg ca acum se iau din nou in discutie. In mod particular, ma interesau indicatori de impact, referitori de pilda la „capacitatea optima de primire”, mai exact daca a fost estimat fluxul optim de vizitatori din centrul vechi. Incerc sa ma lamuresc in perioada urmatoare.
Iar legat de arhitectura organica si exprimandu-mi preferinta pentru formele sale specifice si dorinta de a le regasi intr-un viitor apropiat in conceptia de reamenajare a centrului vechi, intr-o discutie cu un amic arhitect, raspunsul lui a fost „no way” insa n-a avut rabdare sa imi explice si de ce nu se potriveste in contextul actual.
am citit PIDU când a fost pus în dezbatere şi nu îmi aduc aminte de aşa ceva… PIDU are mai puţină legătură cu Centrul istoric decât se crede 🙂
aveţi aici un link către documentaţia care s-a făcut publică… referitor la arhitectura organică eu nu văd de ce nu s-ar potrivi, mai ales în cazul centrului nostru cu destule terenuri libere… arh organică presupunea o integrare toatlă în sit şi dacă considerăm fondul construit ca fiind situl natural, nu văd de ce nu s-ar preta… mă gândesc că în ultima vreme au apărut în vest destule proiecte cu arhitectură organică chiar în zone centrale istorice, proiecte care s-au dovedit deocamdată de succes
am evitat sa folosesc „centru istoric”. Incerc sa estimez un indice de atractivitate, o medie ponderata care sa tina cont pe de o parte de valentele culturale, istorice ale arealului cuprins intre Calea Grivitei, Piata Cosbuc si Calea Mosilor si pe de alta parte de importanta fiecarui element in ansamblul teritoriului. Si ulterior, „capacitatea de suport” pentru aceasta zona. Multumesc mult pentru raspuns 🙂
apreciez documentarea. ajută și pe ceilalți care încearcă investigări oarecum similare, cu care uneori poate să se interconecteze. eu am un blog dedicat unui orășel (Mizil) și, printre altele, am încercat să dau de un farmacist sas care în primii doi ani cînd a venit în Muntenia a practicat meseria la Mizil, apoi a venit în București și a avut vreme îndelungată o farmacie pe strada Patria, carese găsea între strada Bărăției și Piața Sf. Anton. întrebarea mea este dacă aveți cumva idee de numărătoarea imobilelor pe acea stradă, care a fost scurtată de sistematizare (bd. Bratianu, flancul de blocuri). si, eventual, daca stiti unde se va fi gasit Hotelul Patria, pe aceasi strada.
va las si link-ul cu materialul dedicat acestui farmacist: http://miziliada.blogspot.ro/2015/02/din-nou-despre-sasi-la-mizil.html
multumesc!
am să caut și vă răspund cât de repede se poate
multumesc!
O, Doamne, ce Bucuresti frumos aveam! Si avem. Cum sa il pastram si cum sa il refacem? (Poate ca exprimarea e contradictorie, dar cine vrea sa inteleaga va intelege.)
Te iubesc, Bucuresti, cu toata aglomeratia ta, cea fara de care nu am fi intregi, noi, bucurestenii.
Parerea mea e ca demolarea blocurilor e absolut iluzorie si nu poate fi luata in mod serios in consideratie (locatari, apartamente in zona centrala etc). Oricum despre expropriere pe cauza publica nici nu poate fi vorba. Putem gandi alte modele de amenajari care sa nu implice demolari. Si ca o observatie constructiile propuse sunt foarte futuriste fata de ce e imprejur. Chiar nu putem evita otelul si sticla macar in partea centrala a Bucurestiului? Nu conteaza de ce inseamna arhitectura moderna. Nu se potriveste in context.
chiar dacă nu credeți, la un moment dat se va începe demolarea sau reconfigurarea radicală blocurilor (nu vorbesc specific de acesta)… nici măcar nu ar fi o chestie extraordinară, nici nu am fi primi are o fac… despre
„context” am spus în articol 🙂
nu stiu daca ati observat, dar in viziunea tuturor creatorilor de SF viitorul oraselor lumii este mai mult de sticla decat in stil Viena. si am impresia ca viziunea celor care fac SF nu este mult derapata de la adevarul viitor. este frumoasa Viena, dar expirata functional fata de nevoile si viziunile de viitor ale omenirii, fie ca imi place, fie ca nu, aceasta idee
in primul rand felicitari pentru ideea de a iesi din cutie a autorului. subscriu la ea, macar ideologic, pentru ca blocajul asta pe care-l avem de a nu demola ceva mai putin inspirat din orice alta vreme contra ceva care macar pentru jumatate de secol ar putea da ideea de nou, si ar putea cultiva cautarea de mai bun, trebuie educat. in al doilea rand, celor care duhnesc a ura anticomunista mai mult din trend si din propaganda le recomand sa identifice inclusiv in aceasta lucrare virtuala faptul ca una din pozele de la 1940 arata, ce sa vezi, demolari… fotografii cu demolari de bijuterii arhitectonice inainte de 1945 sunt cu duiumul, dar nu ne place sa le cautam… este stiut dar nu dorit a fi cunoscut faptul ca sistematizarea propusa intre cele doua monarhii o batea la fundulet pe cea a lui Ceausescu si era determinata de doi factori: nevoia de sistematizare a orasului si nevoia de cult al personalitatii la anumiti monarhi. felicitari pentru munca depusa pentru acest material dar si pentru starea de normal perfect integrata in aceasta munca