Știu că am promis pe facebook că o să apară articolul acesta de săptămâna trecută, dar asta este. Îmi cer scuze pentru mica întârziere și mergem mai departe. Ceva mă face să cred că ați avut alte lucruri mai importante de urmărit, de votat sau nu. Deci, nu contează și vă pot prezenta astăzi o nouă propunere: un mic pavilion în Parcul Romniceanu. Înainte să vă speriați că propun o construcție într-un parc, aș vrea să vă gândiți cum sunt amenajate parcurile, atât în București cât și prin alte locuri.
Ce fel de parcuri sunt? Ce zone diferite sunt în parcuri? Ce fel de construcții există în parcuri? Doar dacă facem un mic exercițiu de genul acesta o să vedeți că există destule amenajări, construcții, delimitări și zonificări ale parcurilor, toate gândite pentru o „zonă verde” (așa cum o categorisim în general) din cadrul unui oraș. Toate amenajările sunt acolo utile și obligatorii pentru ca parcul să funcționeze optim și să își îndeplinească și rolul în cadrul orașului.
Parcul Romniceanu este situat la marginea cartierului Cotroceni, în apropierea Universității Naționale de Apărare „Carol I” cu o caracteristică interesantă a terenului. Parcul este o amenajare peisagistică ce face parțial tranziția între zona Cotroceni și zona Panduri, cu diferență de nivel a terenului semnificativă. Este una dintre zonele cu o sistematizare verticală urbană pitorească și destul de rar întâlnită în București. Micul parc este o fâșie de spațiu verde amenajat între strazile Dr. Grigore Romniceanu, la nord către Cotroceni și Dâmbovița, și Dr. Alexandru Vitzu, la sud către șoseaua Panduri. Parcul este și elementul de legătură între parcelările adiacente și un punct de interes al cartierului.
Propunerea mea vizează introducerea unei construcții care să aducă în primul rând o îmbunătățire din punct de vedere funcțional. La o simplă vizită pe teren am remarcat lipsa unor dotări absolut obligatorii pentru o astfel de funcțiune publică. Am făcut astfel o propunere virtuală de adăugare a unui mic pavilion în parc. Construcția propusă are mai multe funcțiuni, de la o simplă toaletă publică și până la cea de alimentație publică. Nu am intervenit deloc asupra amenajării parcului în totalitatea sa, aceasta necesitând intervenții complexe și mult mai detaliate.
Ce am făcut este să adaug pe un spațiu folosit pentru plimbarea câinilor cu stapân un pavilion. Acesta este în primul rând o toaletă publică, funcțiune atât de prost rezolvată în majoritatea cazurilor în parcurile bucureștene. În al doilea rând există un spațiu destinat unei mici terase, un spațiu în care poți să cumperi un suc, înghețată, mic comerț specific unui chioșc în parc. Același spațiu poate fi utilizat în directă legătură cu parcul pentru relaxare sau pentru manifestări publice de mici dimensini, de interes local.
Pavilionul are o dominantă orizontală, cu spații deschise în zona comercială. Acesta poate fi închis complet cu panouri mobile, cele două zone funcționale fiind delimitate și vizual clar. În partea comercială există puțin mobilier, cu un spațiu deschis și majoritatea meselor fără scaune. Am urmărit să existe un spațiu de întâlnire, o zonă de discuții, dar care să nu concureze funcțional și ca interes cu parcul, să fie doar un punct în cadrul amenajării generale. Majoritatea meselor nu au scaune și sunt înalte, tocmai pentru a nu încuraja petrecerea unui timp îndelungat în pavilion. Spațiul poate fi ușor transformat pentru eventuale evenimente publice.
În cadrul aceluiași pavilion ar trebui să funcționeze și o toaletă publică, o funcțiune care adesea lipsește cu desăvârșire în parcurile bucureștene sau este „rezolvată” prin amplasarea unor coșmelii de plastic. Sigur, toaleta publică nu este doar pentru cei care se plimbă în parc, utilizarea ei fiind deschisă publicului. Spațiul comercial ar trebui închis de la o anumită oră, dar toaleta trebuie să poată funcționa non-stop.
Micul pavilion din Parcul Romniceanu îl văd ca un spațiu complementar, o funcțiune care să crească atractivitatea parcului, în special pentru rezidenți. Spațiul comercial nu trebuie văzut ca o viitoare terasă bucureșteană care distruge spațiul amenajat al parcului. Pentru fiecare zonă verde urbană avem diferite tipuri de amenajări, de construcții și funcțiuni. Într-un fel se poate dezvolta de exemplul Cișmigiul cu amenajarea istorică și în alt fel Parcul Tineretului. Un loc de joacă pentru copii este complet nepotrivit în Cișmigiu, dar asta nu deranjează pe nimeni.
Construcțiile de acest gen, pavilioane, chioșcuri etc., au avut întotdeauna rolul lor în amenajarea complexă a unui spațiu verde urban. Ele au fost și ar trebui întotdeauna amplasate și utilizate în conformitate cu proiectul de ansamblu, cu tipul de parc dezvoltat. Cât privește arhitectura și design-ul acestor construcții, cred că ar trebui să se integreze în proiectul general, dar fără a deveni pastișe. Chiar și într-un parc istoric se pot amplasa elemente contemporane.
În cazul acestei propuneri virtuale m-am rezumat doar la o simplă idee, amplasarea unei construcții funcționale complementare, dar cred că întreg parcul ar merita o reamenajare. Ar fi nevoie chiar de un studiu serios în care să se dezvolte mai mult diferența de nivel a terenului și introducerea unui concept modern de amenajare a întregului spațiu. S-ar putea pune în valoare nu doar zona parcului propriu-zis ci și întreaga zonă de parcelări istorice. Parcul Romniceanu ar trebui să își păstreze caracterul local, să fie un punct de interes pentru rezidenți. Dimensiunile sale relativ reduse, amplasamentul la distanță și protejat de mari artere și situarea într-o zonă rezidențială cu locuințe individuale ar trebui să fie elemente care să îi asigure o dezvoltare de interes local.
Buna ziua, interesant proiect! Totusi, in parcul Romniceanu exista deja o toaleta publica, cred. (Ce-i drept, nu este folosita, pare ca e mereu inchisa).
Consider ca tot parcul trebuie re-amenajat, dar probabil ca asta nu se va intampla prea curand. (elementele care mie nu imi plac deloc sunt fantana arteziana in care se aduna apa statuta si locul pentru caini care nu e folosit – lumea tot in parc isi aduce cainii pentru diverse nevoi fiziologice :D).
Pavilionul propus de dvs mi se pare binevenit, ma duc in acel parc foarte des cu copilul si mi-ar placea sa existe si un loc de relaxare de acest fel.
eu nu am remarcat toaleta, poate nu am fost atent, dar o să mai trec și o caut 🙂
e nevoie de o refacere completă, dar eu m-am rezumat doar la o idee mică, pavilionul, și l-am pus chiar pe locul pentru câini, nu l-ar ocupa pe tot… datorită vegetației nici nu ar fi vizibil din strada Dr. Romniceanu… mie mi se par inutile locurile pentru câini dacă stăpânul strânge după câine… fântâna e într-adevăr ceva „deosebit” și, din fericire, s-a dus vopseaua albastră de pe alei 🙂
Sunt curios cum ajunge sa se propage ideea buna, estetica pina pe masa consilierilor pentru a fi finantata sau executata? Care e mecanismul de transmisie de pe plansa unui arhitect bine intentionat pina la luarea lui in discutie de catre consiliul local al sectorului 5, care presupun ca gospodareste parcul? Proiectul e facut in virtutea unei cereri a administratiei sau e o initativa generoasa care spera sa-si gaseasca calea?
cred că oricine poate face o propunere și să o depună la primărie… ce se întâmplă în realitate e un pic diferit, consiliul și primarul aprobă greu ceva care să nu fie din sistem… probabil se face și o licitație… mă rog, pe mine nu m-a interesat niciodată așa ceva, tot ce este în categoria Cum mi-am închipuit sunt doar propuneri virtuale, doar pentru a discuta liber și le pun online de plăcere… pentru unele ar fi nevoie de studii serioase înainte de a se ajunge la o propunere și multe poate nu sunt nici măcar fezabile 🙂
Eu cunosc foarte bine zona si, chiar daca imi place obiectul propus, consider locatia foarte nefericit aleasa datorita dimensiunilor reduse ale locului. Parcul, prin el isusi, este un loc minunat de relaxare, fara a avea nevoie de interventii de amplitudinea celei propuse. Nu numai ca este atractiv pentru riverani, ci si pentru locuitorii din alte cartiere, care il viziteaza constant. In aceste conditii, spațiul comercial e foarte probabil sa devina exact „o viitoare terasă bucureșteană care distruge spațiul amenajat al parcului”. In plus, parcul a fost slutit deja de doua cuburi din beton inestetice, cu destinatia de toalete, care ar trebui demolate.
Consider ca doua toalete automate, in fiecare capat al parcului, ca cele din Parcul Operei si Gradina Icoanei, ar fi suficiente. Acompaniate de 1-2 chioscuri discrete, cu mici dimensiuni in plan, ca cele din Cismigiu (cel dinspre B-dul Elisabeta este exemplar), ar oferi o atmosfera mult mai in ton cu specificul zonei.
Personal as prefera ca interventiile in acest parc sa fie reduse la plantari si ingrijirea vegetatiei existente. Solutiile moderne, de tipul cele prezente, ar fi mai potrivite, ba chiar necesare, in parcul Eroilor.
Inainte de marea modernizare vangheliana, din 2004, parcul avea alei cu pietris (transformate, de-a lungul anilor, in carari de pamant, e drept), pavaje cu piatra cubica in zonele inclinate unde pietrisul o putea lua la vale, scari cu trepte din granit si banci din piatra. Si mult mai multa vegetatie. Era ca o padurice in mijlocul orasului. Si poate era mai bine asa…
Nu trebuie să uitaţi că e doar o propunere virtuală, un motiv de a discuta teoretic… pavilionul chiar are dimensiuni reduse, vedeţi planul propunerii şi ţineţi cont că e desenată doar o parte din parc… depinde şi de modul în care ar fi ulterior administrat, eu precizând că nu vreau transformarea în „terasa” pe care o vedem azi prin diferite parcuri… chiar dacă nu se poate compara cu Cişmigiul, fiind diferite ca tip de parc, nu trebuie să uităm că şi în acel parc a existat aproape încă de la început şi restaurantul Monte Carlo, astăzi în altă formă, şi alte amenajări asemănătoare… sunt de acord cu dvs în ce priveşte amenajarea parcului şi kitsch-ul făcut de Vanghelie
Closetele publice enorme construite de Vanghelie, sunt o enormitate ca dimensiune (obturaza tot peisajul, daca totusi trebuiai putau fi discretele ecologice punse undeva in planul 3) disproportionate in monumentalitatea lor grotesca, nu sunt folosite caci de cel putzin 4-5 ani de zile, sunt incuiate, poate ca se nu se murdareasa, sau sa nu se piarda apa si energia electrica, Acestea ar trebui daramate imediat! Dragi domni care propunetzi acest edificiu, mai mare decat vestitele closete solutia dvs ESTE MARE pt un parc atat de mic, la scara! Apoi exista nevoia functiunii astea realmente? Iar apoi toate suturile, bagate de dragul suturilor, vezi panul lung din spate, care ascunde de-a dreptul un deal intreg de vegetatie Atentie domnilor va cresc muscii de arhitecti, macho. Parcul ar trebui sa ramana asa cum el a fost el:fara fantana
imbracata in placaj, distrugere nasacrareaa treptelor initiale, care acum sunt o porcarie din pct de vedere al ergonomiei Nu mai vorbesc de minunata scara de piatra ce mu mai e in e bosaj ci in tencuiala grafitizata”de adevaratzi artisti de ASTAZI” si la treptele distruse si refacute ca porcul. Rampele fastuase ce imbratisau intre ele in exedra o fantana arteziana. Eu mai cred in continuare ca, decat de a gasii amplasamente pt alte pavilioane de la Barcelona, mai bine ne-am ocupa de pastrarea, poeziei di parcuri, si di solemnitatea armonioasa a unei scari! Va multumesc Razvan Luscov!