Nu pot înţelege deloc de ce avem parte de moda aceasta de păstrare a unor ziduri din construcţiile pe care le demolăm. Aşa a zis cutare comisie, aşa a decis un mare arhitect sau aşa crede chiar beneficiarul că păstrează „atmosfera”?
Ce văd eu în astfel de cazuri este o greşită înţelegere a arhitecturii. Dacă în cazul beneficiarului poate fi de înţeles, căci nu e o obligaţie, în cazul proiectanţilor şi a specialiştilor din comisie cu atât mai puţin. Nu cred că arhitectura este doar un desen pe un zid, o aranjare a unor elemente aplicate pe un perete. Cred că ar trebui să vedem arhitectura ca generare a unui spaţiu, cu anumite calităţi.
Vreau să cred că vom ajunge să facem diferenţa între pictura, cea în două dimensiuni (în majoritatea cazurilor), sculptura care introduce a treia dimensiune şi arhitectura care te pune pe tine, utilizator, într-un anumit spaţiu. Arhitectura implică şi parcurgerea spaţiului, utilizarea într-un anumit mod şi interacţiunea cu un volum care generează individual sau în grupuri un anumit loc. Repet, arhitectura nu e un ancadrament, un atlant sau cine ştie ce mascaron.
Revenind la ce facem astăzi în Bucureşti, la păstrarea acestor ziduri, nu pot înţelege cum se justifică o astfel de apreciere a arhitecturii. În majoritatea cazurilor volumele nou construite sunt complet independente arhitectural de zidul păstrat. Acesta, ce a mai rămas din vechea construcţie, nu mai are nicio valoare arhitecturală. E doar un zid, fără nicio parte din semnificaţia arhitecturii iniţiale. Nici măcar nu se doreşte o integrare a vechii construcţii. Faţadele sunt păstrate doar pentru a „păstra atmosfera” zonei, dar rezultatele sunt în majoritatea cazurilor un kitsch. Aici, de altfel, se vede cel mai simplu cum arhitectul nu poate propune un proiect nici măcar decent.
De ce se găsesc arhitecţi care să facă aşa ceva? Asta e deja altă discuţie, dar acum apare un nou trend, cel în care demolezi totul şi refaci faţada. O pastişă sau doar un şi mai mare kitsch?
Imaginile din articol sunt de pe strada Vasile Lascăr, la intersecţia cu strada Maria Rosetti, proiect realizat de atelierul de proiectare al arhitectului Alexandru Beldiman. Nu este singura realizare de acest gen, dar este un exemplu ceva mai cunoscut.
Printre cei mai oribili hibrizi pe care i-am vazut. Beldiman asta e o rusine pentru tagma arhitectilor.
articolul nu este despre Beldiman, e vorba despre arhitectură
Da, clar.
Oribil din toate punctele de vedete.
Romanii au ceva cu arhitectura de calitate si mostenirea lor culturala. Doua exemple de oameni fara vreo pregatire intelectuala marcanta: 1)In Adjud se apla cladirea in paragina a vechii judecatorii. Unul dintre subofiterii de jandarmi care pazea obiectivul mi se plangea ca ar trebui demolata si facuta in locul ei o parcare, ca asa isi trage masina pe unde apuca. In aceeasi curte se inalta mandra o cutie de sticla si otel, lipsita de personalitate. In mintea lui, cladirea veche este doar o adunatura de caramizi. 2) Un fel de amic, plecat cativa ani prin Spania, mi se plangea recent, in timpul unei plimbari pe Iancu de Hunedoara, ca o anumita cladire de pe acel bulevard ar trebui demolata. E urata, veche, paraginita, iar in loc s-ar putea face ceva frumos, un bloc sau o cladire de birouri ori chiar o parcare.
Acum, reversul medaliei. Oameni de la care eu aveam pretentii. Doctori, profesori universitari sau chiar fosti profesori de la Colegiul de Arhitectura ori oameni intalniti pe holurile din Mincu: spun aceleasi lucruri, doar cuvintele sunt ceva mai rafinate.
In asemenea conditii, nu este de mirare unii din comisii se vand si pentru covrigi ori pentru ceva euro. Iar multi arhitecti, apropo, vor neaparat sa reinventeze roata, iar creatiile lor sa socheze, daca nu pot sa impresioneze prin frumos. Reinventarea nu e un lucru rau, dar cand neputinta se amesteca cu invidia si ura fata de creatia altora, reies asemenea scremeri de cladiri.
frumosul nu e acelaşi pentru toţi, deci nu trebuie să fim atât de categorici… eu nu am vrut o discuţie despre nou şi vechi ci despre arhitectură şi modul în care o înţelegem… sunt atât de multe clădiri vechi care nu au avut în proiect niciun respect faţă de ce era înainte, încăt pot să-ţi dau dreptate în ce priveşte moştenirea… orice clădire este realizată într-un loc şi conteză cum şi dacă incerci să interpretezi în vreun fel acele caracteristici… tocmai, eu spun că nu se face deloc asta
Culmea e ca Beldiman face si lucruri bune. Extinderea Ramada langa Capsa e o chestie buna zic eu. Cand a daramat si a facut nou, pe Stirbei Voda, peste drum de sediul DNA, iar i-a iesit in regula zic eu. Nu zic de chestiile trecutului cum ar fi blocurile care se imbraca acum in polistiren la Piata 1 Mai si care la vremea lor (cred ca prin 1979, sper sa nu ma insel) au fost recompenste cu premiul UAR.
repet, nu e despre Beldiman (ştiu proiectele menţionate de tine) şi partea importantă a articolului este cum înţelegem arhitectura
Bine, ii raspundeam lui Raiden care spunea ca Beldiman e o rusine. Nu Beldiman e o rusine ci ACEST proiect al lui Beldiman. D-aia era si zicerea aia a lui Wright: greseala doctorului se inmormanteaza si n-o mai vede nimeni pe cand greseala arhitectului ramane acolo multa vreme si n-ai ce-i face decat sa o imbraci in iedera …
Marius vad ca abia acum incepe sa se minuneze despre ce cred cu adevarat oamenii despre arhitectura si istorie (ma refer la cei de la care „avem pretentii”) 🙂
Adrian, Beldiman s-a discreditat TOTAL cu acest proiect. Nu ma intereseaza ce a mai facut, e clar ca daca a conceput porcaria asta are o mare problema cu a parea un arhitect serios.
Intrebare de nespecialist: Da’ cladirea asta e sigura, ca vad ca mare parte din ea se sprijina pe un betigas?
Parerea mea este ca prin unele din aceste solutii
„hibride” se incearca ocolirea unor prevederi
legale si aplanarea scandalurilor imobiliare.
La nici o suta de metri de hotel Sarroglia,
pe Maria Rosetti 38 vedem o solutie
asemanatoare:
http://www.simplybucharest.ro/?p=16046
în cazul acela s-a dorit demolarea completă, în condiţiile nerespectării legii… aici nu ştiu dacă e vorba despre acelaşi lucru… rezultatul arhitectural este similar
Doua lucruri evoca acest gen de perversiune: eviscerare si fagocitoza.
Sunt si cateva exemple de inglobari reusite, una dintre ele este pe strada Xenopol nr 2, langa biserica anglicana. Cred ca problema tine mai degraba de maiestria arhitectului, in special de proportia dintre nou si vechi.
dar şi acolo e vorba doar de păstrarea unui zid, iar rezultatul e doar un desen mai bun de faţadă
Dl. Popescu, daca doriti va pot trimite lucrarea de disertatie a faptasului cu analiza contextului, si-a ales „victima” si mai ales cum a ales metoda de „tortura”.
Garantez ca nu justifica solutia sau coloana in…esteticului din axul intrarii.
Cu stima, Mihai
sigur, aveți adresa de mail la contact