Vă spuneam în finalul altui articol despre schimbarea legislaţiei şi, în special, a modului în care vedem dezvoltarea urbană a Bucureştiului. Să luăm cazul „generalist” al parcării în oraş. Nu mă interesează acum discuţiile stupide despre cine este de vină sau aşa nu se mai poate, nu se face nimic. Acestea nu aduc nimic şi sunt în general purtate de cei care se cred deţinători de soluţii miraculoase. Sunt o gargară şi ar trebui evitate.
Pentru că suntem oameni informaţi, ştim că în Bucureşti există strategii, legi şi hotărâri ale consiliilor care reglementeză această problemă a parcărilor. Există, dar în acelaşi timp nu sunt respectate. O altă problemă este că şi acestea sunt depăşite (eu aş spune că unele au fost complet defazate încă de la aprobare) şi, pentru că nu vreau să vorbesc neapărat despre parcarea în spaţiu public, mă voi referi la cele de pe domeniul privat, în cazul unei investiţii noi. Evident că ele nu pot fi separate, pot genera probleme suplimentare una pentru cealaltă şi fac parte din strategii mai largi, generale, la nivel de oraş.
În cazul acesta (parcarea pe domeniul privat) orice investitor care construieşte ceva în Bucureşti ştie că este obligat să asigure un anumit număr de locuri de parcare, număr calculat în baza funcţiunilor clădirii. Deci, se ia hotărârea de consiliu general şi se calculează (HCGMB 66/2006). Destul de simplu. Cel puţin aşa le pare unora. Ai ca funcţiune comerţ? Un loc de parcare pentru fiecare 25mp. Locuire? De care? Un loc de parcare pentru fiecare apartament sau două dacă… Şi tot aşa. Simplu, nu?
Este un lucru bun că se face diferenţierea pe funcţiuni, dar ce ar însemna să privim lucrurile detaliat? Ce ar însemna să aplicăm o soluţie specifică în fiecare caz dat? Este evident că trebuie făcută difenţa şi pe zone, doar avem reglementări urbanistice diferite pentru Centrul istoric şi pentru cartierul Titan. Dar şi în cadrul acestora există situaţii diferite, situaţii care necesită abordări diferite. O construcţie nouă situată într-o zonă exclusiv pietonală nu ar trebui să vină cu investiţie suplimentară în locuri de parcare pentru automobile. Nu, dar ar putea fi obligată să aibă locuri pentru biciclete, poate mai multe decât în alte zone. O clădire nouă de birouri ar putea să nu genereze trafic suplimentar masiv prin simplul fapt că nu are locuri de parcare. Costurile pentru investitor ar putea fi reduse, dar acesta ar trebui să fie obligat să respecte şi toate reglementările din zonă. Domeniul public nu trebuie să devină spaţiu de parcare.
Locurile de parcare, numărul lor sau tipul de grupare, sunt parte dintr-o strategie care trebuie să îmbunătăţească circulaţia în oraş. Important este gradul de mobilitate şi nu modalitatea de transport. Automobilul este doar una dintre opţiuni şi ar trebui privită de toţi ca o simplă opţiune. Depinde de restul de investiţii ca toate opţiunile să fie viabile. Depinde de aceste investiţii ca cele mai bune pe termen lung să fie alese cât mai des. Pentru oraşul contemporan european automobilul nu este singura soluţie de deplasare. Maşina personală ar trebui să fie cea mai rar utilizată, asta în cazul în care restul opţiunilor nu sunt viabile. Gândiţi-vă că, din toate acestea, automobilul este cel mai puţin urban.
Dar Bucureştiul nu este chiar european. Şi nici chiar contemporan în mentalitate, aşa că opţiunile sunt tot reduse. Poate că tocmai lipsa unei culturi urbane de durată şi cu tradiţie ne împiedică în unele cazuri să implementăm soluţii noi (deja clasice prin alte locuri). Poate este doar educaţia. În orice caz, negocierea este cea care poate aduce un compromis pentru toţi cei implicaţi. Negocierea pentru soluţii specifice situaţiilor urbane bucureştene.
E mai mult o chestie de mentalitate. Masina este un „status symbol”, romanul trebuie sa fie vazut in ea. E o mentalitate care domina si clasa conducatoare (sau mai ales clasa conducatoare), care ia aceste decizii in numele nostru.
Mi-ar placea sa vad:
– o campanie virala Metrorex cu un mesaj de genul „e cool sa mergi cu metroul!”
– ceva similar pentru RATB
– parcari pe termen mediu langa terminalele de metrou, cu reducere la abonamentul de parcare daca prezinti abonamentul Metrorex. (se practica in Viena, unde esti incurajat sa-ti lasi masina la periferie, langa prima statie de metrou si sa se sui de acolo in metrou)
– incriminarea pe bune a parcarii neregulamentare, mai ales in zonele unde exista parcari „legale” amenajate (vezi Intercontinental, Piata Universitatii, Piata Unirii, Piata Victoriei)
– dezincriminarea asa-zisilor „hingheri de masini” (sintagma inventata de presa romana, care nu intelege nimic si merge pe stiri si mesaje populiste). Oriunde in lumea civilizata, masinile parcate ilegal se ridica si amenzile sunt foarte mari. Protestele soferilor sau incercarile de intimidare se pedepsesc ca ultraj cu puscarie sau amenzi foarte mari in SUA, de exemplu.
Tind sa cred mentalitatea la noi se schimba mai usor prin miscari „propagandistice” de genul celor enumerate mai sus, decat prin legislatie si reglementari urbanistice, care sunt niste lucruri foarte abstracte pentru cetateanul care vrea sa-si plimbe fundul in masina chiar si pe un drum de 3 minute.
dacă e despre statut cred că ceva modificări la taxele de proprietate ar putea fi cea mai simplă mişcare 🙂
transportul public ca alternativă necesită investiţii serioase… sigur, bani buni ar putea fi redirecţionaţi pentru acest tip de investiţii… în cazul acestei comparaţii (auto propriu vs. transport public) m-a distrat întotdeauna că cei care merg exclusiv cu maşina spun că e nevoie de un transport civilizat şi extraordinar pentru a fi o alegere zilnică, dar, în acelaşi timp, înjură traficul auto existent
„Pentru oraşul contemporan european automobilul nu este singura soluţie de deplasare……Dar Bucureştiul nu este chiar european. ”
Pai de ce sa nu fie european?
-Tot avem centru vechi
-tot avem strazi inguste in centru
-tot nu avem in centru sub blocurile istorice parcari pentru locuitori
Eu cred ca aceasta problema este prezenta oriunde pe glob (si nu conteaza tara), masina este un transport mult mai comod ca orice transport public (si acest fapt nu il va schimba nimic pe lume), iar omul fiind la baza sa om =>este firesc ca isi va dori intotdeauna sa stea in o atmosfera cat mai comfortabila (adica masina).
Si campanii publicitare cum propunea mai sus @Marius (cu metrorex si RATB) vor fi doar niste chestiuni de tocat bani publici.
Deci la noi nu trebuie sa inventam iarasi roata, trebuie sa preluam masurile aplicate in tarile cu apa calda:
a)masuri punitive(asa le numesc automobilistii) sau masuri de mutare a costului de circulare pe masina de pe umerii publici-> pe umerii benefeciarilor (soferilor):
– reglementarea stricta a zonelor unde se poate parca (izolarea trotuarelor) si urmarirea respectarii acelor zone.
– introducerea parcarii cu plata peste tot in zona centrala si in zone cu multe blocuri de birouri (gen platforma Pipera).
– taxarea intrarii cu masina in centru.
b)masuri de dezvoltarea transportului public(spuneai tu mai sus ca TP necesita investitii serioase, pai daca ai compara cat „duce” o linie de tramvai, cu cat poate un pasaj… ai vedea ca infrastructura auto este extrem de scumpa si la fel de ineficienta):
– metrou: finisarea celor ce avem de finisat (M4 si M5) si restu documentatiei pentru aberatia de M6 sau M7 de ingropat (pana ce Bucurestiul ajunge la dimensiunile unei metropole serioase).
– TP de suprafata: aici avem MULTTTTTT de recuperat, din cauza faptului ca TPS este mult mai ieftin =>RATB-ul a fost ignorat in ultimii ani(comisioane mici domne), respectiv ar trebui reconstruite tramvaiele existente, si troleele si cumpararea unor noi, dar cel mai important construirea unor culoare unice separate de bizoni + semaforizare „placuta” pentru RATB, de „aere conditionate” peste tot nici nu mai amintesc…
Doar daca se vor aplica masurile a) si b) concomitent, putem limita bataia de joc de azi.
INSA… factorul politic el singur circula doar pe masini mici, si fiind departe de populatia simpla, considera ca acei care circula pe TP sunt prosti (si pot fi cumparati cu pomene electorale sau viseaza si ei sa mearga pe masina), iar unicii care sunt dotati cu creieri sunt firesc automobilistii (si anume pe aia si ii servesc ca pe o clasa superioara de oameni).
+ infrastructura auto este cea mai scumpa => comisioane cele mai grase.
Cu cat mai multa infrastructura auto faci => cu atat mai multi isi cumpara masini pentru a circula in oras =>
un cerc vicios in care suferim toti(si oamenii si acei automobilisti) si se toaca banii nostri (in loc sa se faca ceva util cu ei).
PS Si prin suferit, am avut in vedere anume asta, recent mi-a murit o cunoscuta de 25 de ani fara sa fumeze tigari (dar a locuit in Bucuresti vreo 6 ani).
spuneam că Bucureştiul nu e chiar european în special pentru modul în care vede administraţia dezvoltarea şi a gradului de educaţie a locuitorilor 🙂
ai dreptate cu „nu trebuie sa inventam iarasi roata, trebuie sa preluam masurile aplicate in tarile cu apa calda”, evident cu adaptarea la cazurile noastre… maşina personală nu este neapărat cea mai confortabilă şi mă gândesc la destule situaţii care pot afecta acest confort…
Toti romanii sint soferi.
Toti proprietarii de autovehicule trebuie sa plateasca parcarea, indiferent unde parcheaza .tot ocupa un loc, nu?!!