Librăria din Piața Spaniei

Lucrul la propunerea din Piața Spaniei l-am început acum două săptămâni când v-am rugat să alegeți o nouă funcțiune principală. Rezultatul sondajului îl găsiți aici, iar acum puteți vedea în ce măsură utopia mea se apropie de alegerea voastră. Ca de obicei voi începe prezentarea cu situația actuală a spațiului, cuntinuând cu o scurtă descriere a evoluție zonei, iar finalul articolului este rezervat propunerii pentru o nouă funcțiune.

Dacă mergeți pe bulevardul Dacia dinspre Piața Romană către Calea Moșilor, veți descoperi pe partea dreaptă, în apropierea Parcului Ioanid, o mică piațetă. Piaţa Spaniei este o piață rectangulară delimitată de bulevardul Dacia şi strada Dumbrava roşie. Piațeta este interesantă mai ales din punct de vedere al elementelor care închid spațiul, clădirile ce formează în mare parte fronturi continue.

Pentru a vă face o impresie mai exactă despre spaţiul actual puteţi folosi panorama interactivă (sursa Google Maps). În acest moment există o amenajare a spaţiului central, fiind prezente mai multe elemente: un scuar, o fântână, un bust al lui Cervantes, realizat de Ion Jalea, şi câteva bănci. Spaţiul central este înconjurat de carosabil, folosit pe o suprafață mare ca parcare.

Planul cadastral actual al teritoriului urban în care se găsește Piața Spaniei conține câteva elemente marcate pentru a înțelege mai exact zona. Piața face parte dintr-un areal interesant al Bucureștiului, o zonă cu un țesut tradițional care a fost modificat în timp de intervențiile urbane ale investitorilor privați și ale administrației. Ca în orice cartier tradițional al Bucureștiului nu există un stil unitar, dar modernismul și art deco-ul sunt predominante în piață, un indiciu al perioadei în care a fost definitivată dezvoltarea urbană. Investitorii privați și administrația au reușit edificarea unor imobile cu arhitectură exemplară, parcelarea Ioanid fiind poate cea mai cunoscută astfel de dezvoltare. În același timp spațiul public a fost definitivat de administrația publică prin trasarea de artere noi și aliniere a străzilor vechi, toate însoțite de reglementări care au creat un spațiu coerent și urban.

De data aceasta nu am să încep prezentarea evoluției zonei cu planul maiorului Borroczyn. La jumătatea secolului 19 terenul pe care se va realiza Piața Spaniei făcea parte din locul lui Sterie, vecin cu Radu Cârciumarul, lângă o groapă de nisip, în apropierea maidanului Preotesi Văduva și maidanului lui Ceauș David. Este încă o zonă rurală, la periferia orașului, dar modificările încep treptat să apară și în mahala.

Prima imagine este cea a planului Parcului Ioanid la 1909 (imaginea am primit-o de la Adrian Crăciunescu de la Analiza istorico-arhitecturală). Pe acest plan apare și zona viitoarei Piețe a Spaniei. La vremea respectivă pe acest amplasament era Crematoriul de gunoaie al Comunei. Am marcat pe plan construcțiile care făceau parte din incinta crematoriului și traseul șinelor pentru vagonetele Decauville cu care se făcea „aprovizionarea”. Bulevardul Dacia era doar la stadiul de proiect, pe plan fiind marcată zona pe care va trece noua arteră. Pe lângă propunerea parcelării Ioanid se pot vedea și modificările aduse tramei stradale.

Planul cadastral din 1911 al Bucureștiului ne arată evoluția urbanizării zonei. Se observă în continuare prezența crematoriului în această zonă rezidențială. Parcelarea Ioanid este deja realizată prin împărțirea în loturi și apariția bulevardului Dacia, deocamdată pe un traseu foarte scurt. Suntem într-o perioadă de tranziție de la amplasarea clădirilor pe parcelă după tipologia rurală la ocuparea tipică terenului în urban. Parcelele care predomină sunt cele înguste, cu deschidere mică la stradă, dar care favorizează apariția locuinței-vagon și dezvoltarea către urbanitate.

Pe imaginea aeriană din 1927 putem vedea o modificare substanțială a zonei. Piața Spaniei încă nu există, iar crematoriul încă funcționează. Bulevardul Dacia a crescut în lungime, în partea de vest aproape se intersectează cu strada Mihai Eminescu (strada Romană la vremea respectivă). În partea de vest are capăt final în incinta crematoriului, iar loturile din parcelarea Ioanid sunt deja construite (sunt aproape singurele construcții de pe noul bulevard). În viitoarea piață a apărut o construcție care există și astăzi.

Încă din 1925 a fost realizată clădirea Palatului Centralei a 2-a Telefonică. Imaginea de la Armyuser de la Locuri în București ne arată cum arăta construcția finalizată atunci. În același timp puteți vedea în prim plan câteva vagonete Decauville, vagoane care erau utilizate pentru transportarea gunoiului către crematoriu. Clădirea centralei există și astăzi chiar dacă arhitectura i-a fost modificată în urma refacerilor succesive (aparent ultimul etaj al clădirii și al turnului s-au prăbușit la cutremurul din 1940).

Revenind la evoluția zonei, puteți vedea pe Planul de sistematizare a Bucureștiului (1935) includerea bulevardului și a Pieței Spaniei în propunerea unui inel median de circulație. Inelul acesta a fost parțial realizat în decursul mai multor regimuri politico-administrative a orașului.

Planul cadastral din 1974 ne arată situația dezvoltării bucureștene apropiată de imaginea actuală. Piața Spaniei este deja în configurația actuală, în 1953 fiind amplasat în piață bustul lui Cervantes realizat de Ion Jalea. Bulevardul Dacia este prelungit până la intersecția cu strada Icoanei, urmând ca porțiunea până la Calea Moșilor să fie realizată în anii 1980. Clădirile care alcătuiesc fronturile pieței s-au păstrat până astăzi.

După acestă prezentare scurtă a evoluției spațiului bucureștean din zona Pieței Spaniei, trecem la propunerea pentru o nouă funcțiune în spațiul public. Mi-am imaginat refacerea Pieței Spaniei ca parte dintr-un sistem care să aibă influențe pentru tot Bucureștiul. Am pornit de la ideea inelului median al planului de sistematizare din 1935.

Pe imaginea din satelit a Bucureștiului am marcat două elemente importante ale orașului. Cu roșu este trasat actualul inel de circulație reprezentat de Șos. Ștefan cel Mare, Șos. Mihai Bravu, Calea Văcărești, Șos. Olteniței, Șos. Viilor, strada Progresul, Șos. Grozăvești, Pasajul Basarab și Șos. Titulescu. Acest inel de circulație încă nu este complet funcțional, așa cum se discută de zeci de ani. Acest inel delimitează în mare parte zona centrală a orașului și cred că ar trebui să fie unul dintre cele mai importante puncte ale unei strategii de dezvoltare a orașului. Eu văd o modificare radicală a acestui inel, o schimbare a modului în care funcționează azi, dar și a spațiului fizic pe care îl ocupă (despre toate acestea voi discuta într-o propunere viitoare, special dedicată acestuia).

Al doilea marcaj, de culoare albastră, reprezintă inelul median de circulație, propus în mod concret în 1935 și realizat parțial. Din acest inel median ar face parte bulevardul Dacia, strada Traian, bulevardul Nerva Traian, bulevardul Mărășești, strada Mitropolit Nifon, un tronson nou prin curtea Casei Poporului, strada B.P. Hașdeu, strada Vasile Pârvan, strada Berzei și strada Mircea Vulcănescu. Acest inel de circulație îl văd ca pe o arteră dedicată în special transportului public.

Pentru a fi mai simplu de vizualizat cum ar putea arăta acest inel, am realizat un profil transversal prin bulevardul Dacia. În cadrul întregului inel vor exista secțiunii diferite ale bulevardelor, ideea principală este de a favoriza transportul public, reîmpărțind spațiul străzii. Pentru ca un astfel de sistem să poată fi utilizabil și funcțional este nevoie de modificări în modul în care înțelegem funcționarea Bucureștiului. Scopul final este creșterea mobilității în cadrul orașului și este foarte posibil ca aceasta să se poată face, în principal, prin încurajarea constantă a utilizării transportului public. În același timp este nevoie de investiții constante nu doar în acest tip de transport, dar și în refacerea infrastructurii în toate zonele orașului. Un asfel de inel nu ar putea fi funcțional fără refacerea celui marcat cu roșu pe imaginea din satelit.

Ar trebui să fie evident faptul că orice investiție trebuie făcută conform unei strategii, iar această strategie îți poate spune și unde trebuie mai întâi investit, ce lucrări trebuie realizate concomitent etc. Mai pe scurt: planificare strategică.

V-am spus că văd Piața Spaniei ca parte dintr-un sistem complex. Imaginea de sus reprezintă o schemă a tuturor spațiilor publice care trebuie să facă parte din acest sistem a cărui coloană vertebrală este bulevardul destinat predominant transportului public. În fiecare astfel de punct, fie că este o intersecție (mai mare sau mai mică), un scuar, un parc sau o aglomerare de spații publice, toate pot fi refăcute având în spate o viziune de ansamblu. Asfel de refaceri ale spațiului public ar conduce la soluții pentru aglomerația din zona Centrului istoric și la o dezvoltare echilibrată a întregii zone centrale.

Revin de la această viziune utopică a ansamblului către propunerea un pic mai detaliată a refacerii Pieței Spaniei. Trebuie să spun încă odată că este vorba doar de propuneri, de idei și o realizare practică a unui asemenea proiect trebuie să conțină  studii și proiecte. Poate unul dintre studiile preliminare arată că nu se poate realiza această nouă piață. Poate. Deocamdată suntem în virtual.

Propunerea mea de refacere a Pieței Spaniei constă în transformarea acesteia într-un spațiu pietonal. La suprafață va fi o piață publică deschisă, spațiile verzi existente sunt modificate, suprafața lor fiind mărită. În subsol va exista o parcare publică, dar scopul ei este de a prelua toate mașinile parcate dintr-o zonă mai mare, chiar cele ale rezidenților care nu le pot parca pe parcela proprie. Accesul auto în parcare se face din strada Alecu Russo, strada Sterian Margareta fiind transformată în pietonal (în partea de nord a pieței – rampa de acces este marcată pe plan). Bulevardul Dacia este reconfigurat (vezi și profilul transversal de sus), având câte o bandă pe sens pentru transport public (RATB, TAXI etc.), câte o bandă pe sens destinată bicicliștilor, trotuare și plantație de aliniament păstrată și o bandă pentru circulația auto individuală.

O perspectivă din noua piață privind către bulevardul Dacia. Piața am gândit-o ca fiind un spațiu de trecere, o legătură între zona bulevardului cu transport public și cele rezidențiale sau de interes local. În același timp există spații în cadrul pieței care pot fi un punct de interes. În cadrul pieței și a zonelor cu mobilier urban, băncile speciale, există câteva „automate de cărți” (de aici și denumirea din titlu: librăria din piață). Pe fundal se vede clădirea fostei centrale telefonice.

O imagine de pe bulevardul Dacia în care se vede întreaga piață. În prim plan este una dintre stațiile de transport public și, către interiorul spațiului, se vede unde am reamplasat bustul lui Cervantes (este doar un volum simplu care să reprezinte monumentul). Lângă stație se văd două felinare interbelice, în stil art deco, unul dintre ele fiind cel original. Există și astăzi în piață, dar este amplasat într-un loc impropriu.

O perspectivă dinspre strada Dumbrava roșie. În partea dreaptă se poate vedea accesul pietonal către parcarea subterană, iar în spatele acestuia o mică parcare pentru biciclete.

O imagine privind către strada Dumbrava roșie. În prim plan este o bancă și un „automat de cărți”. Mi-am închipuit un astfel de aparat care să funcționeze ca orice automat de mâncare, băutură etc. Bagi banul și iese cartea, direct de la Librăria din stradă. În cazul în care nici o librărie nu se arată interesată, ar putea fi utilizate de Institutul Cervantes din București pentru a distribui cărți despre cultura spaniolă.

O imagine aeriană a Pieței Spaniei, având în prim plan accesul pietonal către parcare subterană și spațiul destinat parcării bicicletelor. Spațiul verde central este plantat cu copaci, cel actual se păstrează în aceeși poziție. parcarea de la subsol are la primul nivel o zonă centrală fără locuri de parcare, tocmai pentru a se putea păstra copacii existenți.

O perspectivă dinspre bulevardul Dacia. În prim plan este felinarul interbelic și banda specială pentru bicicliști, despărțită de celelate tipuri de circulație.

O perspectivă din Piața Spaniei în timpul nopții. Am ales ca iluminarea spațiului să se realizeze prin aceste benzi amplasate în pardoseală. Acestea urmăresc parțial unele trasee și sunt amplasate în special în zona cu mobilier urban.

O imagine a pieței privită către bulevardul Dacia și strada Sterian Margareta. Se văd băncile luminate prin sistemul de lumini din pardoseală și „automatele de cărți” amplasate în spații speciale în mobilierul urban.

Pentru final am păstrat două perspective aeriene din Piața Spaniei în timpul nopții. Se văd în felul acesta traseele luminate și efectul care poate fi creat de un astfel de sistem. Forma traseelor pietonalului de culoare diferită și a benzilor de lumină este inspirat din unele dintre elementele funcțiunii de colectare a gunoiului, demult dispărută.