La Street Delivery cu domnul Dobrescu

Domnul Dobrescu s-a intors. Domnia sa a reusit sa treaca peste un moment dificil si a iesit sanatos, astfel incat este pregatit sa isi reia seria de plimbari prin oras. Domnia sa ne-a spus ca se simte ca la 30 de ani, ma rog, in jurul varstei respective. Avand in vedere ca doctorul i-a recomandat cat mai multe plimbari, vom avea parte de multe articole din partea domnului Dobrescu. Si pentru ca sfarsitul de saptamana ne-a oferit evenimentul Street Delivery, l-am luat pe domnul Dobrescu si ne-am aruncat un ochi pe acolo.

In primul rand, pentru cei care nu stiu, Street Delivery este un eveniment anual in care se inchide circulatia carosabila pe strada Arthur Verona si se organizeaza „lucruri”. Organizatorii vor „largirea trotuarelor, crearea unui pasaj pietonal subteran care sa traverseze Bulevardul Magheru si parcaje subterane pe mai multe niveluri. Noua promenada va fi destinata in principal pietonilor si biciclistilor, urmarind sa ofere o solutie alternativa blocajelor din trafic si strazilor zgomotoase din aceasta zona.” Din pacate planul urbanistic care prevede toate acestea nu este pus in practica asa ca in fiecare an se inchide doar temporar strada.

Despre ce este Street Delivery? Despre nimic. Se ia o strada in oras, aleasa in mod aleatoriu. Se inchide in fiecare an si se spune ca e pentru oameni. Adica eu ca bucurestean ma duc acolo si fac ceva. Vreau sa spun de la inceput ca am vizitat evenimentul vineri si sambata. Vineri era jale. Adica inca nu era aproape nimic, chiar mult dupa ora oficiala de deschidere a evenimentului. In toata zona erau foarte putine lucruri deja finalizate si majoritatea inca lucra la amenajarea „standurilor”. Deci nu e de luat in calcul nici pe viitor o vizita in aceasta zi.

Sambata (filmarea „profesionista” este de sambata) era totul gata si deja se umpluse de lume. Deci era mai bine decat vineri. Cand mergeti la astfel de evenimente trebuie sa fiti pregatiti pentru a descoperi oameni frumosi, arta pentru arta, multi trendy-flendy si cam tot ce va puteti inchipui ca se poate „arunca” pe strada. O gramada de lucruri puse la un loc, care te fac sa te intrebi despre ce e vorba. E vorba despre tot si toate si in general despre nimic. E despre „purpose of meaning”. Da, eu sunt rau, sunt anti si nu am inteles nimic, dar domnului Dobrescu i-a placut.

Domnul Dobrescu a vazut lucruri interesante. I-a placut atmosfera generala de balci, de lucruri adunate pentru toata lumea. A vazut tineri in strada. A vazut batrani, cam putini ce-i drept. A vazut oameni cu familia. A vazut copii care se bucurau de lucruri mici. Totul era colorat si viu. Domnului Dobrescu ii plac aceste lucruri care iti produc o bucurie simpla. sunt unele lucruri pe care nu prea le intelegea, dar nu toate lucrurile sunt facute ca sa fie intelese.

Domnul Dobrescu si-a amintit de tinerete, cand mergea pe la targuri si evenimentele organizate in strada. Era tanar si nu statea sa se gandeasca decat la viata frumoasa ce-l asteapta. Acum domnia sa spera ca evenimentul va evolua. Ca poate in timp se va reusi chiar o organizare mai buna. Cum ar fi sa fie cateva standuri tip, potrivite pentru un astfel de eveniment? Cum ar fi un concept unitar, poate chiar o tema pentru fiecare an?
De apreciat la astfel de evenimente este faptul ca exista, ca poti sa spui ca se intampla ceva. E nevoie de un loc in care sa se poata face orice, in care sa apara lucruri noi. Ce a vazut Domnul Dobrescu si i-a placut in mod deosebit a fost: constructia modulara din carton (facuta parca de studentii de la arhitectura), biscuitii cu ciocolata de la Bacania veche, cafeaua bauta in gradina OAR, proiectele de arhitectura puse pe garduri, un desen-graffiti, domnul care ii invata pe copii olaritul si cativa domni care „bateau fierul cat era cald”.

Ca o concluzie pot spune ca domnul Dobrescu a apreciat evenimentul, dorindu-si pe viitor o imagine coerenta si un concept unitar, iar eu le-as sugera organizatorilor sa vorbeasca cu studentii de la arhitectura si urbanism, participanti la acest eveniment, pentru a le face un concept pentru intreaga strada. E haios un an, poate doi, cu acele corturi ieftine, dar la un moment dat trebuie sa evoluezi. Se dorea o strada pentru oameni, deci mai mult interes pentru ce ar putea face oamenii pe strada. Mai putin pentru oamenii „frumosi” si mai mult pentru oameni.