Intrarea într-un muzeu

Cum te atrage un muzeu? Tu nu ai nicio legătură cu cultura. Nimic, nimic. Nu tresaltă absolut nimic în tine. Totuşi, poate eşti curios, poate eşti deschis la experienţe noi. Şi, atunci, ceva gândit să te atragă, un design aparte, apare pe o alee:

Hait! Păzea! Tot suflul artistico-arhitectural al arhitectului, designerului şi a lu’ domnu de la direcţiune s-a revărsat la intrare. Un concept care îmbrăţişează simetria, pentru ca mai apoi să o nege vehement şi prin jocul savant al tâmplăriei. De departe ai văzut semnalul intrării în muzeu. Volum zvelt, accent de mare angajament realizat dintr-un volum simplu cu un soclu şi mai simplu… Câteva elemente îi dau esenţă: literele atent selectate, medalionul potrivit şi sigla muzeului.

Două coşuri de gunoi te întâmpină cu tradiţionala ospitalitate românească. Coşuri simple, fără design pompos, dar sincere. Ele te pregătesc pentru explozia de casete şi casetuţe cu diferite sigle şi înscrisuri. Cât mai multe înseamnă cât mai bine. Cât mai diferit înseamnă cât mai bine. Aici se vede unitatea în diversitate. Din fericire toate sunt amplasate pe acelaşi zid, bordând golul intrării. Unitatea e zidul.

Reabilitarea termică a clădirii Muzeului naţional tehnic „Profesor inginer Dimitrie Leonida” a intrat în cartea de aur a arhitecturii bucureştene. Bomboana de pe colivă a fost adăugată prin aceste mici dovezi de jovială şi temeinică inspiraţie divină într-ale designului. Oameni suntem cu toţii, bugetul e mic, dar până să ajungi să constaţi dacă exponatele merită văzute, intrarea în multe muzee bucureştene te îndepărtează. Nu vizităm noi prea des cultura, da’ nici cu ea nu mi-e ruşine…