La categoria asta de articole îmi permit să bat câmpii fără nicio grație. Așa că, acum mă gândesc cum ar fi o reîntâlnire, după zeci de ani, cu unele clădiri dispărute din București. Să zicem că ele nu au fost demolate. Să zicem că au fugit înainte de revoluție, cum au putut, pe la iugoslavi, s-au descurcat apoi prin Italia și au rămas cumva prin Franța. Ei și acum, după zeci de ani, după ce s-au asigurat că nu mai vrea nimeni să le omoare, se întorc în București. Doar în vizită, pentru că oricum au o viață deja prin alte părți.
Așa că, hop, un corp al spitalului Brâncovenesc s-a întors în București, chiar la Piața Unirii. Celelalte corpuri din ansamblu nu au avut cum să vină acum, e mai greu, n-au avut posibilitatea să-și ia concediu… dar la vară, siguuur… Și, normal, pentru că s-a întors după mult timp, a reușit să mai dea doar de biserica Domnița Bălașa. Restul nu prea mai sunt, au plecat, au mai murit, s-au mutat… așa au fost vremurile.
Stau în parc, aproape de locul lui, Domnița Bălașa îi arată împrejurimile, cine mai e, cine nu mai e… nu mai recunoaște aproape nimic… ce de blocuri tinere… parcă nici Dâmbovița, daaa, și ea s-a schimbat. Și, totul e bine, mă rog, fiecare s-a descurcat cum a putut, dar nu a venit să ceară nimic înapoi, doar așa, să mai vadă… și domnița se mai liniștește și nu prea mai au ce să-și spună, înainte vorbeau mult, dar acum… fiecare cu ale lui… nici Bucureștiul nu mai e ca atunci, s-a schimbat și el, și noi…
Sigur se întoarce la vară, adică speră. Să vadă, că nici acolo nu e lapte și miere… a mai vorbit și cu alții, poate domnul ăla bătrân Colțea, care oricum fugise de mult de tot, s-a mai văzut și cu școala aia, cu Știrbei a vorbit la telefon… o să vedem ce o mai fi…
EXECELENT !!!