Am primit pe adresa de contact un minunat mesaj din partea unei asociații care a strâns în rândurile ei doar adevărați iubitori de București. Reprezentantul asociației ne-a declarat că există o serie de teste foarte dificile pentru a identifica adevărații iubitori și doar după promovarea tuturor acestor examene te poți mândri cu statutul de membru (denumit apoi simplu și la obiect: „iubitor”). Din păcate nu am aflat mai multe date concrete despre teste, dar am fost asigurat că mesajul trimis de asociație conține adevărul cel mai adevăr din lume.
În cazul în care doriți să vă înscrieți în asociație trebuie să nu fiți din provincie, gras, urât (aparent se acceptă doar oameni frumoși), minimum la a 5 a generație de bucureșteni, să aveți cel puțin o bicicletă, să nu aveți carnet de conducere sau dorința de a face școala de șoferi, să nu faceți parte din mafia imobiliară, să nu fiți pe lista neagră (aparent există câteva). Există o listă lungă de criterii de admitere la examen, dar nu am primit-o și s-ar părea că nici nu pot intra în asociație. În primul rând pentru că sunt gras.
Acest articol este un pamflet şi va fi tratat ca atare, orice asemănare cu persoane, situaţii sau clădiri din realitate este pur întâmplătoare.
Eu sunt in fotografia de mai jos.
…
Eu cred ca indeplinesc criteriile impuse de asociatie si doresc sa dau testele. Unde pot gasi adresa acestei asociatii a adevaratilor iubitori de Bucuresti?
încercă pe site-ul de pe care ai luat poza
In interbelic nu erau caini, nu era cald vara, nu erau strazi neasfaltate/pietruite, nu erau prosti pe strada, negustori desculti si nespalati de la ultima ploaie, calcane gretoase, cladiri in paragina, nu se demolau cladiri pretioase, nu se altera Piata Palatului, nu exista mafie imobiliara, nu exista Carol al 2-lea, Calea Victoriei nu era sufocata de masini si lume pestrita, nu existau hoti de buzunare…
Imi place ca nu-s singurul care incearca sa priveasca acea perioada obiectiv, nu idilic!
Iar referitor la statutul de iubitor al Bucurestiului, pot spune ca am carnet, deci ma duc sa imi fac sepuku… Sau era harachiri? :))
vai… câte lucruri nu aveau 🙂
Cum nu era cald vara, n-a scris Caragiale „Căldură mare”? 😀
pentru Caragiale era destul de rece în interbelic 🙂