In fiecare an, in timpul verii, domnul Dobrescu are parte de una dintre bucuriile cele mai mari din viata sa. Fiul domnului Dobrescu ii face o surpriza si ii face cadou un concediu. Sigur ca nu mai poate fi vorba de un concediu, avand in vedere statutul de pensionar al domnului Dobrescu, dar asa ii place dumnealui sa-si numeasca aceste excursii surpriza, oferite in mod generos de care fiul sau. Domnia sa a insistat sa precizez de cat mai multe ori ca ii multumeste fiului sau si pe aceasta cale pentru surprizele facute. Din pacate anul acesta este un an de criza si pentru finantele fiului domnului Dobrescu insa acesta are deosebita placere de a lucra in Londra. Deci s-a gandit ca anul acesta tatal sau isi va petrece „concediul” in Londra, bugetul de calatorie fiind redus. Concluzia: in plina criza mondiala, domnul Dobrescu, un simplu pensionar din Romania, isi face concediul la Londra, unul dintre cele mai scumpe orase…grea criza in familia domnului Dobrescu.
Am decis impreuna cu fiul dumnealui ca nu il putem lasa pe domnul Dobrescu neinsotit in calatoria cu avionul si astfel am fost un fel de insotitor de drum al dumnealui, avand totodadata grija ca aceasta calatorie sa decurga fara probleme. Din pacate nu am putut ramane alaturi de domnia sa, astfel incat i-am incredintat misiunea de a a explora Londra singur si a trimite cat mai multe informatii. Ce a iesit din acest concediu de trei saptamani este un serial pe care il voi prezenta pe blog alaturi de comentariile domnului Dobrescu.
Deci incepem cu Londra vazuta de domnul Dobrescu, un oras din care domnia sa a ales sa nu ne prezinte cladirile ci spatiul urban, mobilierul si orice alt element care i s-a parut dumnealui interesant.
Londra domnului Dobrescu este alcatuita din elemente distincte care puse impreuna genereaza un spatiu urban ce inspira respect fata de om. Londra este facuta pentru om, cu ideea clara ca spatiul urban este in primul rand construit pentru om si pentru o cat mai simpla existenta a acestuia. Spatiul Londrei este „prietenos” cu omul si toate elementele( stalpi, cosuri de gunoi, banci, spatii verzi, marcaje etc) sunt facute sa faca existenta omului cat mai usoara si placuta.
Majoritatea semnelor de circulatie din Londra sunt luminate, fie ca sunt o caseta luminoasa sau au un reflector special pentru fiecare semn in parte. Semnele sunt amplasate unde trebuie, nu sunt obturate de nimic, iar in cazul in care din nu stiu ce motiv nu poti vedea semnul din anumita pozitie, este amplasat un altul la mica distanta. Majoritate trecerilor de pietoni au sistem prin care apesi pe un buton si astepti sa se faca verde ca sa poti trece. Biciclistii au si ei semnalizare speciala, inclusiv semafoare doar pentru ei.
Pentru ca lucrurile nu puteau ramane doar la nivel de semnalizare luminoasa, ca in orice oras mare exista si o multime de marcaje pe spatiul pe care te deplasezi ca pieton sau cu masina.
"Mind the gap!" … unde e "mind the gap!" ? :))
:)) sa-l vezi pe domnul Dobrescu cum repeta la nesfarsit "mind the gap", "mind the gap", "mind the gap",parca era un copil :))…i s-a parut foarte haios cum esti atentionat continuu…nu stiu inca daca a pregatit ceva legat si de metrou, dar sigur aflam in episoadele viitoare 🙂
Exceptionale postarile tale!!! Ma bucur mult ca ai pus aceste postari! Sunt un adevarat material didactic pt orice primarie responsabila. Astept cu interes sa calatoresti si alte orase (din Europa)…
@Radu…mersi pentru aprecieri, dar meritul principal este al domnului Dobrescu 🙂
apropo de materialul didactic. pacat ca nu am fotografiat acum 2 ani in munchen felul cum adm. locala intelege sa repare strazile. pe una din multele strazi exclusiv pietonale din centru sarise (nu stiu cum) o piatra cubica, iar cele cateva din jur se deplasasera. acum, ce pot sa zic, exista pericolul (mic ce-i drept) pentru o doamna cu tocuri sa isi rupa gatul …dar nu era asa mare panica. ei bine, baietii d-acolo au ingradit locul cu 4 gardulete cu semne clare plus un panou prin care-si cereau scuze pt inconvenient. poate au exagerat, poate nu. facand comparatie cu strazile din centrul vechi din Bucuresti…distanta este de ani lumina.
@abracadabra…nu cred ca e o exagerare, este doar respect pentru cei care folosesc spatiul si pentru munca pe care o faci