Surpriză plăcută în acestă dimineață. Am primit un mail de la domnul Dobrescu cu text și imagini despre Copenhaga. Cred că este primul mail trimis de domnia sa și mă bucur că a făcut acest mare pas. Mă întreb cât timp i-a luat și din câte încercări a reușit. Nu contează, merită felicitări și pentru asta. Și acum, o nouă poveste din excursia de vară a domnului Dobrescu. De data asta Copenhaga:
„Vă salut din nou la începutul unei noi povești din minunata vacanță de vară care s-a încheiat de ceva vreme. Astăzi aș dori să vă povestesc despre experiența trăită în Copenhaga, despre ce am văzut și ce am înțeles eu în puținele zile prin acest superb oraș. Vă voi vorbi, din nou, despre relația orașului cu apa și modul în care aceasta este deja un simbol al acestuia. Cel puțin așa îmi place să cred. Andrei, aici ar trebui pusă aceea hartă de care am mai discutat.
Puteți vede pe hartă că orașul Copenhaga este foarte aproape așezat de mare, chiar în strânsoarea Oresund, chiar la granița cu Suedia. Sigur, Suedia este pe celălalt mal, dar acum este legată de Danemarca printr-o extraordinară realizare umană. Este vorba de o legătură cu autostradă și cale ferată realizată pe un minunat pod și un alt tunel. Numai pentru asta și tot ar merita să faceți o vizită. Să revin la oraș. Mi-a fost clar de la început că avem un alt mod de a vedea dezvoltarea legată de elementul natural apa. Aici, în Copenhaga, pare că locuitorii sunt mult mai legați de apă, mult mai atașați și doritori de a-și petrece cât mai mult timp în apropierea ei. O fi și o trăsătură deja istorică.
Am găsit Copenhaga ca pe un oraș animat, poate mai turistic ca Hamburg. E o poftă de viață extraordinară aici și asta în ciuda unei vremi care mie mi s-a părut capricioasă. Bătrân și pensionar fiind am avut și momente în care am găsit greu energia și bunăvoința ca să apreciez totul. Și în jurul meu părea că nimănui nu-i pasă de vreme. Și era vorba de localnici, căci turiștii erau ușor de identificat.
În interiorul orașului am constatat că sunt mai puține canale ca în Haburg, dar toate mult mai intens folosite. Peste tot erau bărci, bărcuțe, yahturi sau vapoare de toate dimensiunile. Sigur, am văzut și vapoare pentru transport public sau oameni ieșiți la plimbare cu canoe. Vaporașele pentru turiști aveau acces în toate zonele și pe toate canalele. Se strecurau printre bărcile localnicilor, pe sub poduri înguste și joase, prilej ca ghizii să te avertizeze constant de pericolul unui accident. în zona fostului arsenal am văzut poate cea mai interesantă refuncționalizare. Clădirile vechi au fost în mare parte conservate și transformate în birouri, locuințe sau muzee. Fostele barăci, devenite birouri, aveau o frumoasă deschidere către apă.
Am identificat în zona arsenalului și o școală pentru cei care vor să învețe să folosească canoe-ul. Impresia generală a fost de deschidere, de păstrare a istoriei, o apropiere de o scară umană naturală. Pe lângă feluritele ambarcațiuni am remarcat și spațiile publice plutitoare. Restaurante, cafenele sau alte amenajări care puteau fi mutate pe apă, din loc în loc. Oricum, unele bărci erau folosite de proprietari pentru a lua masa în aer liber, lângă apă și în ritmul valurilor. În același timp am văzut o arhitectură contemporană de calitate, cu unele clădiri de importanță amplasate ăn apropierea marelor canale, într-un dialog perfect cu acestea.
Am remarcat că în ciuda faptului că podurile erau extrem de joase se putea naviga și cu turiști și individual, semn că nu asta ar fi o problemă în Bucureștiul nostru. Altfel, oamenii păreau că se bucură și apreciază că se pot bucura și folosi de apa. Iar administrația pare că are realizări consistente în această privință.
Sigur, pe malul apei avem tot felul de amenajări publice. În una dintre zone am vizitat un spațiu pentru sculpturi în nisip, în alta bănci și alei pietonale în zonele unde ai ce vedea și ce admira sau în alte locuri pontoane mici pentru a sta, a te relaxa în spațiul public. Ar trebui să vă spun că am văzut și un pod în construcție, un pod destinat doar bicicliștilor, dar asta nu ar trebui să fie o surpriză pentru cei care au mai auzit câte ceva despre danezi sau Copenhaga. De vizitat este în mod special un canal închis din zona centrală, cel din capătul căruia pleacă majoritatea vaporașelor turistice. Dacă îmi aduc aminte corect, îi spune Nyhavn, cred că în traducere ar fi Portul nou. În zona aceasta aveți o activitate febrilă. Terase în aer liber, ambarcațiuni pe care te poți plimba, lume multă și artiști ai străzii.
Dacă vreți să vizitați nordul Europei cred că merită început cu Copenhaga. Atmosfera, oamenii și orașul sunt etraordinari, iar vremea este ceva mai blândă. Am remarcat în special simplitate, bunul gust și modul eficient de a trăi în oraș. Pentru a înțelege cât de relaxați sunt puteți face o vizită și în Christiania, un cartier aflat la limita legii, dar care scoate în evidență modul în care se prezintă astăzi societatea daneză. Imagini nu am de acolo și numai cei care au vizitat știu care este motivul. Evident că și această zonă este înconjurată de ape, de canalele unor foste amenajări defensive ale orașului.
Vă aștept comentariile și impresiile și vă asigur că voi aduce imediat și relatăriile din celelalte orașe.
Al dumneavoastră,
D. Dobrescu
Domnul Dobrescu a fost în vacanța din această vară și a venit cu impresii din Hamburg, Copenhaga și Gdansk.
Daca vezi planuri vechi (nu chiar atat de vechi) ale orasului iti dai seama cat teren construit azi era odata sub apa (se vede frumos pe harta fortificatia nucleului medieval facuta mai tarziu in timpurile barocului) mai ales in sud. Bine ca dl. Dobrescu nu e turistul clasic, sa ne fi pus o tona de poze cu Mica Sirena 🙂
eu i-am reproșat că nu ne-a adus măcar o poză cu Mica sirenă… ce, nu e legată de apă? 🙂