Cum să înțelegem arhitectura

Sigur că am furat titlul articolului. Dacă nu e chiar evident, atunci încercați să aveți un pic de grijă când discutați cu cineva despre arhitectură, urbanism sau, de ce nu, chiar București și ale lui. Dacă vedeți vreun guru în așa ceva nu luați afirmațiile sale ca pe ceva sfânt. Întrebați mai multe, căutați argumentele, în special aceasta, și priviți mult în jur. În oraș, în București, în excursii, prin alte țări și încercați să descoperiți. O discuție presupune argumente pentru anumite poziții și tocmai aici avem mici probleme.

Dacă vreți să auziți o părere inteligentă când se discută despre arhitectură, poate chiar cea a unei construcții specifice, e bine să fie bifate cuvintele următoare: planuri, secțiuni, fațade, perspective, idee, traseu, spațiu, volum, temă și încă multe, greu de adunat la un loc. Ce vreau să spun este că nu poți să emiți o părere inteligentă fără să te documentezi despre construcție. Asta înseamnă că trebuie să depui ceva efort și să descoperi că o clădire nu are doar o fațadă sau o dimensiune a înălțimii. Cum spunea și domnul Zevi, ca să înțelegi arhitectura trebuie să o parcurgi. Restul sunt reprezentări ale unor părți din construcție, fiecare divulgând doar o mică bucată din întreg.

Deci, auzim pe cineva spunând că o clădire e prea mare, fațada nu se încadrează stilistic, se construiește prea mult pe parcelă etc și trebuie să fim atenți. Mare atenție! E foarte posibil să nu aibă habar despre ce vorbește. Sigur, asta nu e o dramă, dar vă scutește de o situație penibilă într-o discuție cu argumente. Să nu credeți cumva că în urbanism stau lucrurile diferit. Urbanismul nu e trafic, auto sau pietonal, înălțime la cornișă, retrageri sau coeficienți de utilizare și legislație.

Cum să înțelegem arhitectura? Nu am un răspuns. Fiecare cum poate și cum dorește, dar ar fi măcar decent să o vedem ca pe ceva contemporan. Așa au făcut și cei din trecut.