Gospodarul a devenit in Bucuresti o necesitate. Si pentru ca nu mai este de ajuns doar sa existi avand aceasta minune atarnata de personalite, trebuie sa o si arati. E motiv de mandrie ca esti gospodar. Dar ce inseamna gospodar? In prima instanta inseamna ca ai o gospodarie, deci ca esti proprietar, iar revolutia ne-a transformat peste noapte pe multi in proprietari. Cel putin pe hartie. Al doilea sens ar fi cel in care omul ” dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc„.
Daca ne uitam in jur vom constata ca toti suntem gospodari. Multi „poseda” amandoua intelesurile. Plecand de la ideea ca in gospodaria mea fac ce vreau, asta pentru ca sunt proprietar, voi incepe sa descopar latura de artist, de mester, de arhitect, inginer de rezistenta, instalatii etc. Pentru faptul ca sunt proprietar inseaman ca pot orice. Sparg pereti, modific fatada, amenajez gradina si redecorez proprietatea mea. Pentru ca pot. In acelasi timp devin specialist in toate, doar practica ne invata cel mai bine si meseria se invata pe santier. Deci imi pot da cu parerea si despre ce fac alti gospodari.
Orasul gospodarilor
Asa cum este normal, dupa ce am reusit sa imi dau examenul de maturitate in propria ograda, pot sa imi formez pareri si despre oras. Pentru ca platesc impozite, am drept de vot si „utilizez” serviciile orasenesti pot avea solutii pentru oricine si orice. Aici intervine proprietatea publica, gospodarul public, care poseda aceleasi atu-uri. Daca mi-am inchis balconul pot sugera si solutii de trafic. Cand mi-am pus polistiren pe exteriorul blocului am dobandit si calificarea necesara pentru a stabili ce cladire e monument sau nu. E democratie in exprimarea parerilor, dar specialistul din mine furnizeaza solutiile.
Cand un investitor privat incalca legea si construieste un bloc, depasind regimul de inaltime al unei zone, nu e bine. El e rau, a furat si a dat spaga. Cand imi sparg un perete de rezistenta in apartamentul propriu nu trebuie sa intereseze pe nimeni, caci proprietatea privata e sfanta. Cand se pune o fatada cortina, deci sticla multa, pe un bloc in zona centrala iarasi vin si zic ca se distruge caracterul zonei, dar mi se pare absolut normal sa-mi inchid balconul. Daca gospodarul sef al urbei demoleaza pentru un bulevard e foarte bine, caci trebuie sa ajung mai repede la birou. Ghinion pentru gospodarul care are proprietatea acolo.
Autorizatia de constructie este o hartie cateodata necesara. In functie de expertiza gospodarului. E pana la urma o ingradire a dreptului la proprietate. Cum e posibil ca cineva sa te oblige sa nu inchizi balconul propriu, sa nu vopsesti casa in roz, sa nu darami pereti dupa cum vrei? Gospodarul respecta legea cat timp are chef. Chef de chef.
Gospodarul orasului
Asa cum este si normal intr-o democratie in care se garanteaza dreptul la gospodarie, cel care conduce este ales. Gospodarul sef este votat de toti gospodarii. Acum incep sa fie aplicate aceleasi solutii, dar la scara intregului oras. Aceiasi specialisti isi dau cu parerea si aplica cele mai bune solutii. Diferenta este doar de scara. Legea este in acelasi fel respectata pentru ca nu s-a schimbat decat cantitatea puterii de decizie. E foarte posibil ca in anumite momente deciziile gospodarului-sef sa nu fie apreciate de toti proprietarii, dar astea sunt doar chestiuni de moment, caci gospodarul are memorie scurta, iar cand nu este afectat in mod direct nici nu se intereseaza.
Astazi am ajuns sa consideram simbol al orasului tocmai semnele unor decizii aberante, aprecierea pozitiva a casei din deal fiind exemplul clar al memoriei de scurta durata. Zona centrului civic este un simbol pentru gospodar pentru ca ii arata ca se poate orice, atat timp cat vrei. Lipsa unor repere clare poate conduce chiar la distrugerea unor simboluri valoroase, caci gospodarul trebuie sa-si faca simtita prezenta.
Spatiul urban
De fiecare data cand suntem oripilati de o realizare a gospodarului bucurestean trebuie sa ne amintim daca nu am facut si noi astfel de gesturi. Un balcon inchis, un perete de rezistenta spart, o grinda sectionata, un acces separat in apartamentul de la parterul blocului, un gard de beton inalt de 3 metri, o tamplarie care modifica impartirea ferestrei, un „roz” pe fatada, un aparat de aer conditionat pe fatada, un etaj in plus, gresie pe fatada etc sunt semne ca sunteti un gospodar. Noi suntem responsabili pentru imaginea spatiului urban in care traim.
Tine de educatie, de bun simt, dar si de respectul fata de ceilalti. Viata in comunitate inseamna respectarea regulilor, iar daca asta pare imposibil atunci probabil ca nu esti facut pentru asa ceva. Viata intr-un oras este o optiune ce implica si obligatii. Este doar o chestiune de alegere personala. Din fericire si asta se invata, asa ca avem sansa ca in viitor sa intalnim din ce in ce mai des normalitatea. Macar in spatiul public.
din pacate multe din schimbarile astea sunt ireversibile; mai mult se propovaduieste inchiderea balconului chiar si de primarie
am intrebat cateva persoane care si-au inchis balconul daca ar fi de acord sa isi cumpere un apartament fara balcon dar cu suprafata vitrata mare si raspunsul a fost negativ; pana la urma e vorba si de lupta acerba de pozitionare sociala
putem presupune ca macar primaria are autorizatie, chiar daca este aceeasi mentalitate…functiunea balconului a disparut complet…cel mai haios este cand se inchid balcoanele unor blocuri noi 🙂
Multumesc pentru citare. In cazul de la mine este din fericire o chestiune reversibila si nu cu implicatii grave. In spatiul privat cu implicatii directe in spatiul colectiv privat se intampla insa chestiuni d’astea ce tin de nesimtirea inconstientei precum spargerea unui perete de rezistenta. Care pune in pericol nu numai viata aluia in caz de cutremur dar si a celorlalti care au ghinionul sa locuiasca impreuna cu un astfel de iresponsabil.
Poza aia cu balcoanele probabil conectate printr-o scarita de la unul la altul nu era si pe casidelucs ?
Pe de alta parte chestiunea asta cu balcoanele e nerezolvabila. M-am bucurat sa ma mut intr-un apartament cu doua balcoane inca neinchise. Dupa un an consoarata ma bate la cap sa le inchidem ca e prea mult praf si zgomot, n-avem unde sa uscam rufele in astfel de praf, nu stam pe balcon sa ne bucuram de privelistea podului Grant pentru ca oricum balconul e prea ingust ca sa-ti pui niste fotolii de rachita sau altceva si, in ultima vreme, mai acumulam si o multime de bobite de polistiren de la procesul „ecologic” de reducere a consumului energetic prin captusirea blocurilor cu acest material ce ma enerveaza din ce in ce mai tare …
eu zic sa rezisti cu balconul :))…acum iti dai seama ca toti au cate o explicatie pentru modificari, dar dupa cum bine stii si pentru inchiderea balconului e nevoie de autorizatie…cine ia?…poza a aparut si pe cashi delucs, dar acolo era precizata sursa si mi s-a parut normal sa pun de pe romanika