Raspunsul acestei intrebari este: nu stiu si nici nu conteaza. Nu are nici o importanta ce va fi dupa ce probabil in cativa ani, foarte putini, fostul complex al Morii lui Assan nu va mai exista. Anul acesta a inceput cu o noua stire din domeniul „protectiei” patrimoniului si probabil ca Adrian chiar vrea sa faca o traditie din inceperea anului cu asa o prezentare.
Nu am terminat bine petrecerea de revelion ca am si primit o leapsa de la Adrian, leapsa ascunsa bine de tot in aceasta prezentare. Deci leapsa ne anunta ca a mai „picat” ceva. O noua bucata din monumentul istoric de clasa A s-a prabusit. Intr-un alt articol tot Adrian strange cateva poze cu respectivul complex monument istoric, un fel de atunci si acum. Acum mai este putin din toate cladirile, dar inca exista CEVA si mai sunt sanse sa poata fi salvat. Dar asta nu se va intampla.
Nu vreau sa va spun despre cine este vinovat, cine e proprietarul si ce obligatii are el, ce trebuie sa faca administratia locala sau cea generala si chiar ministerul care se ocupa cu gestionarea patrimoniului. Nu e cazul sa readuc eu asta in discutie, caci daca cineva este interesat, inaintea oricarui comentariu sau idee pe care o expune, ar trebui sa cunoasca legea si atributiile fiecarei parti implicate. Si va asigur ca lege exista, dar nu este respectata in acest caz de absolut nimeni.
Ce vreau insa sa va spun este ca nu meritam o asemenea constructie. Nu avem inca educatia necesara sa apreciem constructia ca atare si apoi posibilitatile de refacere si refunctionalizare a intregului ansamblu. Educatia si cultura noastra primitiva nu ne pot arata inca ce este cu adevarat in spatele acestor caramizi. Deocamdata nu suntem in stare sa vedem decat gunoaie, ruina, caini vagabonzi, sobolani etc. Suntem niste tarani needucati, fara bun simt si dornici doar de a ne umple stomacul cu mancare, cat mai multa mancare.
Taranii nu au cum sa aprecieze o astfel de cladire pentru ca ei nu sunt interesati decat de ce baga in gura. Traim inca foamea cauzata de un trecut pe care nu vrem sa-l studiem, intelege si accepta. Faptul ca se fura bucati din monumentul de importanta nationala inflameaza doar pe putini si aceia deja obisnuiti cu astfel de stiri, restul populatiei nefiind nici macar interesata de altceva decat de mici, bere, sarmale, carnati, mancare in functie de cate o sfanta sarbatoare. Cand reusiti sa plecati prin alte tari, unde nu mai este aceasta foamete, incercati sa vedeti ce mai au respectivii prin orasele lor, ce au pastrat, ce au refacut si cum au refunctionalizat unele lucruri. Lasati Porndorf-ul, caci acela nu e Viena, sau vedeti ca prin Londra sunt lucruri mult mai interesante decat Oxford Street.
Incercati va rog sa nu mai purtati discutiile vesnice despre cat de ieftina este mancarea la ei (caci porcariile costa la fel), ce magazin frumos are Zara in Barcelona sau cat de bun e un hotdog in New York. Lasati mancarea si uitati-va la oras si o sa remarcati o Moara a lui Assan, poate o hala a lui Matache, cladiri pastrate de proprietari in conditii excelente si lume optimista. Lume optimista care isi cunoaste trecutul, il apreciaza si il pastreaza si incerca sa aduca si ceva nou, de calitate, in spatiul urban.
Bucuresti inca sufera din cauza oamenilor, a locuitorilor si a mentalitatii lor. Locuitorii sunt cei care s-au nascut aici si cei care au venit din alta parte, dar toti impreuna nu am reusit inca sa depasim foamea si sa ajungem la o societate normala. Cladiri precum cele din ansamblul Morii lui Assan ar supravietui oricarei generatii de analfabeti sociali precum suntem noi, insa asta numai in conditiile in care nu ne-am atinge deloc de ele. Din pacate nici macar sa pastram in conditiile acestea nu putem si vrem sa nu lasam nimic in urma.
Inca va urez pofta buna si sper ca peste aproximativ 20 de ani sa ne saturam si sa incepem sa gandim. Incepem astfel un nou an, mai seriosi, mai rai, dar si mai optimisti, caci timpul trece si sansele de normalitate cresc. Leapsa aceasta va avea in 2012 o continuare in rubrica Cum mi-am inchipuit si pe harta noastra.
Ai pus punctul pe i: Trăsătura cea mai demnă de dispreț a românului de astăzi este că trăiește pentru pântece. Nicăieri n-am văzut, mai ales la bărbați, cefe mai dizgrațioase, burți mai gata să plesnească, priviri mai tâmpe și mers mai legănat (în semn de retard) ca la bărbatul român care se ocupă în proporție covârșitoate cu statul degeaba: statul cu cei mai mulți paznici – România.
eu vorbeam de ce este in capul nostru si nu m-am referit la fizic
Am inteles asta, bineinteles. E o realitate care „da si pe afara” in multe cazuri.
Chiar ieri un coleg la masterat il intreba pe profesorul de greaca daca a meritat ca acesta sa studieze limba (!), ca Grecia e la pamant si ca greaca e ceva ce nu tine de foame. Daca nu are o traductibilitate in mancare, acel ceva este lipsit de valoare. Masterul se numeste „Studii Culturale Balcanice”.
e bine ca ai asemenea colegi…inseamna ca la sfarsitul masterului iti va fi mai usor 🙂
Multumesc pentru preluarea subiectului! O sa facem tot posibilul sa ajungem la doi senatori pe care ii vom ruga sa produca niste interpelari. Intre timp aflu ca se fura tabla de pe Hala Matache. Nimeni nu e prins … politistii sunt prea reprezentativi pentru tipul masculin descris de oaspetele tau de mai inainte :))
Astept nu atat reconstituirea cat evidentierea lipsei unui nucleu social in zona si potentialul Morii „lui Hassan” cum am auzit ca se cheama mai recent :)) In curand va fi „Moara lui Haisam”
nu va fi reconstituire ci o propunere de refunctionalizare…mi se pare totusi normala tranzitia de la Assan la Haisam, o traim 🙂
Cred ca ti-am zis deja ca la un curs la dna Bratuleanu un student a scris ceva despre „leptopisetul” Moldovei 🙂
desigur!
un leptop are un manual de setari (un set – doua setari / setul – setarile). si leptopisetul moldovei este brand moldovenesc, dupa cum ii spune si numele.
in plus, este logic: un leptop are o groaza de memorie. de aceea leptopisetul moldovei contine memoria neamului moldovenesc.
Sunt de acord cu ce s-a exprimat în articol, dar simt nevoia să nuanţez puţin. Spectrul foamei în România este cât se poate de real.Deci poate fi o scuză că eşti prea stresat ca să te vinzi zilnic drept sclavul ăl mai muncitor de pe moşie. Numai că asta nu e suficient ca să avem conştiinţa împăcată, dacă în jurul nostru se petrec lucruri care ne afectează trecutul prezentul şi viitorul la un loc. Ca să ilustrăm în limbaj pe înţeles, vine unu şi dă cu buldozeru în mormântul lui bunicu, fiindcă el vrea să facă o toaletă sofisticată pe locul ăla, de care vor profita toţi cetăţenii. Vine altu şi-l omoară în bătaie pe prietenu, pentru că l-a rugat să nu parcheze maşina pe locul închiriat de el. Vine celălalt şi va rade toată pădurea din RO, care se deşertifică şi-mi moare copilu de sete…
Dacă ceea ce se întâmpla cu moara Assan, ar fi interpretat în cheia asta, poate mai multă lume s-ar interesa. Însă, asta nu înseamnă că ar crede suficient de mult unii în alţii ca să se strângă laolaltă să facă ceva. Pen că au opinii 😉