Buzesti – Berzei – Uranus…o concluzie

Dupa o asa de lunga serie de articole despre noul bulevard se impune, zic eu, sa trag si o concluzie. Am analizat in acele articole fiecare tronson in parte, incercand sa prezint toate informatiile pe care le-am putut gasi cu privire la propunerea de dezvoltare. Acest articol se vrea o concluzie, o previziune si o incercare de a afla si parerea voastra despre ce fel de oras ne dorim. Deci cine, cum, de ce si in ce directie veti afla in acest articol cam lung.

Dublarea diametralei Nord-Sud este in opinia mea un rezultat al mai multor actori implicati in viata orasului nostru si ii voi numi in ordinea in care vor fi analizati: administratia, proiectantii, investitorii, ONG-urile si populatia. „Cei cinci” implicati sunt in acelasi timp si beneficiari si prestatori de „servicii” in acest caz, caci este pana la urma un caz de inceput dintr-o viitoare lunga serie de proiecte de dezvoltare a orasului.

Primul actor care poate fi numit si cel principal este administratia, in cazul nostru administratia locala, reprezentata de primarul general si consiliul general. O prezentare invers cronologica a actiunilor administratiei este mult mai interesanta din punctul de vedere al analizei. In prezent lucrarile de demolare sunt in desfasurare, articolele detaliate ale fiecarui tronson prezentandu-va aproape toate imobilele care au fost deja sau vor fi demolate. Aveti deci informatiile necesare pentru a va forma propria imagine despre cladirile din zona. Din pacate aici intervine si prima problema actuala a administratiei: proiecte care se fac fara a respecta legea, fara avize, acorduri si autorizatii pe care oricine este obligat sa le respecte. Orice actiune ar intreprinde administratia, ca este justificata sau nu, trebuie sa fie respectata legea pe care o avem si pe care in primul rand ea are datoria nu doar sa o impuna ci sa o si aplice in proiecte.

Cand cei care trebuie sa impuna legea nu o fac, nu pot veni pe urma sa „amendeze” alti actori ai orasului. Administratia este cea care in 2006 a aprobat PUZ-ul acestui proiect, documentatie de urbanism care nu isi indeplineste insa scopul pentru care a fost creat, de a reglementa modul de construire pe o zona detaliata. Acest PUZ (Plan urbanistic zonal) este doar delimitarea unui carosabil ce traverseaza orasul si nimic mai mult. Din pacate informatii despre studiile care au precedat acest PUZ nu exista, asta daca au fost vreodata facute. Singura informatie despre un studiu istoric al doamnei Hanna Derer, care evalua oportunitatea proiectului din perspectiva patrimoniului cultural, apare in interviul din Observatorul Urban ( partea 1, partea 2).

Aparent administratia nu este in stare sa faca un proiect care sa contina toate informatiile cerute de aceeasi lege pe care sustine ca o impune tuturor. „Proiectul” diametralei a aparut insa in planurile primariei dinainte de 2006, el fiind pomenit si in studiul JICA din 1998 si mai important in PUG-Bucuresti. Masterplan-ul general pentru transport urban, intocmit in 2007, are la baza studiul JICA si contine si acest proiect al diametralei. Aici este precizat clar de catre cei care au intocmit masterplan-ul ca proiectul Buzesti-Berzei-Uranus este o propunere a primariei, care a fost acceptata si introdusa in studiu. Din cauza faptului ca nu am tot studiul JICA, ci doar un rezumat, nu pot spune exact daca si in cazul JICA nu a fost impus de catre administratie proiectul diametralei.
Ce stim sigur este ca si in perioada comunista s-a dorit aceasta largire a strazilor, dovada fiind chiar demolarile care s-au facut in zona Piata Victoria. Cateva imagini dinaintea demolarii acelui tronson al Buzestiului gasiti in primul recviem „facut” de Raiden. Eu am tras concluzia ca aceasta largire este parte dintr-o „dezvoltare” a orasului din perioada comunista si probabil administratiile care s-au succedat au pastrat aceasta idee, impunand-o in studiile care s-au facut ulterior.
Update: O completare fericita si venita la timp gasiti in articolul lui armyuser, care vine in sustinerea acestei pareri.

E momentul sa ne intoarcem si mai mult in timp si sa constatam ca administratia a avut intentii de dezvoltare a zonei inca din perioada interbelica.

Planul de sistematizare din 1935, furnizat de armyuser, ne prezinta o imagine de ansamblu a intentiilor de dezvoltare a Bucurestilor. E de remarcat faptul ca se dorea o largire a strazii Berzei si cel mai important fapt este ca acest lucru se facea pentru aparitia unui inel nou, un inel central, caci marginea orasului era in mare parte pe actualul inel Stefan cel Mare- Mihai Bravu etc. Am marcat pe plan acel inel propus pentru o vizualizare mai simpla a intentiilor din aceea perioada. Daca veti urmari intregul plan, nu doar tronsonul in discutie, veti observa si modul in care este tratat, la nivel de schema, un bulevard si spatiile care sunt propuse pe parcursul lor. Aceasta idee de spatiu urban a fost pierduta astazi, noi rezumandu-ne doar la a trasa o axa cat mai dreapta pentru circulatia auto.

Si pentru ca cei care fac aceste planuri sunt proiectantii care lucreaza impreuna cu administratia, ajungem la cel de-al doilea actor care face parte din proiect: specialistul. In aceasta categorie nu putem include doar arhitectii sau urbanistii caci in proiectele de dezvoltare urbana lucreaza si multi alti specialisti ingineri, economisti, sociologi, geografi pentru a-i enumera doar pe putini dintre acestia.

Imaginea orasului actual este gandita de acesti specialisti si ca urbanist ma numar si eu printre ei, deci nu vreau sa ma exclud din aceasta analiza. Tronsonul dintre Occidentului si Piata Victoriei (in imaginea de sus) este ce oferim noi orasului. Este doar unul dintre exemplele de imagine a orasului pe care noi specialistii l-am gandit. Atat putem si nu cred ca este cazul sa dam vina pe altcineva. E foarte posibil ca in teorie sa fim pregatiti sa dezbatem si sa propunem solutii, dar practica ne arata ca suntem incapabili sa facem ceva cu care sa ne putem mandri. In cazul cel mai fericit avem printre noi cativa arhitecti care pot produce o arhitectura de obiect, cu unele calitati, dar o legatura cu orasul nu suntem in stare sa furnizam. Cele cateva obiecte de arhitectura care ar putea fi date drept exemplu sunt de dimensiuni reduse, majoritatea locuinte individuale, insa puse in contextul real al strazii si al spatiului urban isi pierd orice valoare. Am ajuns sa negam tot ce am „prins” in scoala doar pentru a ne mandri cu o cantitate de metri patrati proiectati. Intotdeauna veti auzi din partea unui „specialist” ca ceilalti sunt de vina ca nu a reusit sa faca ceva: structuristul nu vrea sa gandeasca si reciproca fata de arhitect, urbanistul nu e inteles de arhitect si oricum nu isi mai da nici un interes si in cele din urma toti sunt „loviti” de administratie care nu intelege nimic din „viziunea” noastra de a lua banii unui beneficiar care se pricepe la orice, dar nu stie sa traga liniile alea de care are nevoie pentru a-si realiza profitul.

Investitorii fac si ei parte din acest „comitet” strans pentru dezvoltarea orasului. Scopul unui investitor este sa faca profit, iar asta este un element al ecuatiei care trebuie sa fie luat in considerarea acestei analize. Pentru acesta orice intervine in executia unui proiect sunt cheltuieli care in final reduc profitul. Acele cheltuieli sunt reprezentate si de onorariul diferitilor specialisti, in cazul in care apeleaza la acestia, si de spaga data administratiei. Dar nu va faceti iluzia ca investitorul doreste sa dea spaga. El doar isi calculeaza un profit care poate fi maximizat sau nu de „acordarea” spagii. Administratia este cea care ia spaga, nu in mod institutional ci prin diferitii specialisti care lucreaza in cadrul institutiei, aceeasi care nu respecta legea in cazul proiectelor publice. Spaga este intermediata de proiectanti caci ei sunt cei care fac legatura intre investitor si administratie, iar asta aduce foloase pe termen scurt sau lung tuturor persoanelor implicate. Orasul nu conteaza in aceasta ecuatie pentru ca sunt doar interese locale, strict pentru rezolvarea punctuala a unui proiect.

In momentul in care unii investitori vor fi pregatit sa investeasca sume de bani mari va interveni si o dezvoltare urbana. Spun asta pentru ca interesele unui investitor privat sunt singurele care pot „dezmorti” administratia si care pot aduce implicarea unor specialisti care sa „stiu ce fac”. In momentul in care vom avea acei investitori care sa realizeze ca o dezvoltare urbana durabila se traduce in profit crescut in timp, atunci va beneficia si orasul de pe urma acestui parteneriat si automat acesta va avea nevoie de proiectanti capabili. Inca nu avem actorii care sa fie in stare sa poarte o negociere, caci despre asta e vorba pana la urma in dezvoltarea urbana, negociere care sa aduca profit tuturor.

In acest moment este cazul sa amintim si de societatea civila, ONG-urile, aceste organizatii care se „lupta” cu interesele imobiliarilor si cu administratia corupta. Din aceste organizatii fac parte oameni cu studii in diferite domenii, specialisti care se presupune ca stiu cum lucreaza administratia si cum se pot solutiona aceste proiecte. Sigur ne putem intreba in cazul diametralei de ce au inceput protestele impotriva proiectului abia cand au aparut buldozerele. Sunt aceste organizatii pregatite in aceasta lupta falsa? Cand un PUZ din 2006 este lasat in „liniste” de toate aceste societati, ma intreb ce „vegheaza” oamenii acestia. Actiuni de gherila sau scandalul nu pot duce catre o negociere, aceeasi negociere pe care se bazeaza procesul de dezvoltare. E posibil ca macar unul dintre ONG-uri sa propuna un proiect diferit de reabilitare a zonei Pietei Matache, dar nu acum ci in anul 2000, cand a fost aprobat PUG-ul Bucuresti si se stia de aceasta largire? Ati vazut un astfel de proiect sustinut si prezentat de un ONG care se lamenteaza acum? Din nou spun ca nici in cazul acestui „actor” nu vad ca exista cunoastere. Un ONG sau orice tip de organizatie care doreste o schimbare vine cu un proiect clar intocmit, cu sustinatori si cu investitori pregatiti sa schimbe zona, isi cauta sponsori. Orice proiect are nevoie de o sustinere economica si de cineva care sa „bage bani”, iar privatul doreste un profit economic clar, pe cand administratia poate fi convinsa si de alte moduri de intelegere a profitului.

ONG-urile, alaturi de administratie, sunt cele care fac legatura cu interesele populatiei. Se poate trage concluzia ca ultimul actor, cetatenii, sunt cel mai bine reprezentati. Dar cetateni sunt la randul lor investitori prin proiecte mai mari sau mai mici. Cetatenii sunt fericiti cand administratia le reabiliteaza termic blocul, sunt cei care scapa de o parte din plata intretinerii prin banii primiti de pe o reclama afisata pe imobil. Tot ei sunt cei care isi fac modificari in propria locuinta, fara proiect si fara autorizatie. Aceeasi cetateni sunt fericiti ca vor ajunge, cel putin teoretic, mai repede cu masina din punctul A in punctul B, fara sa se intrebe ce inseamna asta pe termen scurt sau lung. Ei vor spatii de parcare, dar nu platesc pentru cele existente. Ei sunt cei care apreciaza cel mai mare brad de Craciun, dar nu inteleg de ce ar fi nevoie de un muzeu in Rahova. Acelasi cetatean este pregatit oricand sa incalce legea, dar sa scape nepedepsit pentru ca ori e un delict prea mic ca sa „conteze” ori are exemplul altora care au facut acelasi lucru si „n-au patit nimic”, deci se poate considera ca e in regula.

Societatea noastra este formata din „omul nou”. El este cel care lucreaza in administratie, proiectare, firme private, ONG-uri si isi traieste viata „descurcandu-se” in orice situatie. Orasul are din punctul meu de vedere un singur aliat: timpul. Doar daca aruncam o scurta privire in istoria Bucurestilor vom vedea ca exista o capacitate extraordinara de regenerare. Orasul a fost de atatea ori distrus complet, insa de fiecare data a reusit sa se refaca, dezvoltandu-se din ce in ce mai mult. Deci zic ca singur timpul va rezolva aceasta problema, caci „omul nou” va dispare la un moment dat. E clar ca noi o sa murim inainte de a distruge orasul si chiar daca o facem tot va renaste. Speranta pe care o am este ca macar eu sa mai prind un pic din aceasta schimbare si daca se poate sa o si costientizez, caci iata azi prea multi regreta rahatul comunist.
E momentul sa cunoastem exact de la ce plecam si care este handicapul nostru la nivel de oras. Si pentru asta voi pune in discutie doar doua cifre din statistica, datele fiind preluate de pe Eurostat.

Aici ar fi fost foarte normal ca aceste cifre sa fie intr-o comparatie cu alte orase, ca sa va puteti face o imagine de ansamblu in ce priveste nivelul nostru de dezvoltare. Am preferat sa las doar link-ul catre statisticile, mult mai multe, dar care toate arata cum stam. Va indemn sa cautati singuri prin acele tabele si sa va formati o imagine despre ce a insemnat dezvoltare in alte orase, incercati in special cu cele din vest, pentru ca apoi sa ne intrebam de unde mitul ca s-a construit enorm in perioada ceausista, iar dupa 2000 a fost un boom imobiliar. Cifrele nu mint si suntem din pacate in urma mult, dar asta inseamna ca avem loc sa ne dezvoltam.
Nu pot sa vin sa spun ca aceasta diametrala Buzesti-Berzei-Uranus este un proiect prost sau gresit, sau dimpotriva este exact ce avea nevoie atat zona proiectului cat si orasul in ansamblu. Nu pot pentru ca nu am date, pentru ca nu s-au facut studii si pentru ca o concluzie „e bine sau e rau” nu poate sa fie sustinuta doar pe pareri. Se pot aduce multe argumente pro si contra, dar atat timp cat nu exista acele lucruri „mici”, studiile, care sa justifice o asemenea lucrare, nu pot sa spun decat ca abordarea este gresita.

Pot insa sa vin cu un contra-argument privind oportunitatea acestei dezvoltari.

 Imaginea reprezinta schema de dezvoltare a orasului asa cum a fost stabilita prin PUG-Bucuresti, document aprobat in 2000 si care tocmai ce a expirat, administratia ‘preocupandu-se” din timp ca orasul sa fie practic lipsit de acest proiect avand rol director in dezvoltarea orasului. Ce am marcat cu albastru sunt propunerile de dezvoltare ale inelelor de circulatie. Cu rosu sunt marcate circulatiile principale, atat existente cat si propuse, aici alegand in mod voit sa nu marchez diametrala Buzesti-Berzei-Uranus. Ce ar fi insemnat o prioritizare a realizarii celor trei inele (din care cel central este realizat in proportia cea mai mare avand in vedere si Pasajul Basarab) si apoi a realizarii penetratiilor? Ce ar fi insemnat o dezvoltare nu numai a tramei stradale, dar si a tuturor utilitatilor? Facand acum legatura cu statisticile de mai sus, de pe Eurostat, cu aceasta strategie de dezvoltare, pot spune ca aici este adevarata sansa si oportunitate de dezvoltare a orasului. O realizare a acestor inele, cu intreaga infrastructura urbana, ar fi condus in primul rand la reducerea acelei densitati, ar fi redus presiunea imobiliara asupra zonei centrale, investitorii avand zone libere, dar cu infrastructura, unde ar fi putu investi. Un plan strategic pentru dezvoltarea terenurilor dintre aceste inele ar fi putut face din primarie un actor principal pe piata imobiliara, cu posibilitate reala de negociere si putere de a impune, in virtutea investitilor initiale in infrastructura. Aceasta este inca sansa de dezvoltare si aici spun si eu ca ar trebui sa ajunga banii aruncati pe ceasuri, treceri de pietoni etc. O astfel de dezvoltare ar genera si avantaje economice directe in bugetul primariei, dar inca nu se gandeste nimeni la banii pe care ii pierdem pentru ca nu investim. Aplicand o strategie de dezvoltare si punand-o in aplicare indiferent de regimul politic vom putea sa incepem incet, dar sigur, sa scapam si de toate blocurile „comuniste”, mizere locuinte sociale. Eu astept inca administratia si populatia care sa darame un bloc „comunist”.

O strategie ar insemna initial si o definire a cum vrem sa arate Bucurestii. Ce vrem noi de la oras si ce fel de urbe ar trebui sa avem, iar apoi sa ajungem la aceasta viziune. Pana atunci sa ne bucuram de mici schimbari care totusi conteaza.

1.Buzesti – Berzei – Uranus, bulevard nou
2.Bulevardul nou, de la Vasile Parvan la Mircea Vulcanescu
3.Bulevardul nou, intersectia Berzei – Mircea Vulcanescu 
4.Bulevardul nou, de la Piata Matache la Occidentului
5.Buzesti – Berzei – Uranus…o concluzie

1.Buzesti-Berzei: Recviem (1)
2.Buzesti-Berzei: Recviem (2)