Bulevardul Unirii vs. domnul Negoiţă

Zilele acestea am ajuns şi eu în zona bulevardului Unirii şi am zis că merită să fac o plimbare prin amenajările realizate de primăria sectorului 3. Sigur că am auzit şi văzut destule imagini cu monumentala realizare, dar nu am avut niciodată motiv de a mă plimba pe jos pe acolo. Al doilea motiv pentru care nu am spus încă nimic pe blog despre această refacere este că am aşteptat să fie toată terminată, să văd rezultatul final al măiestriei. N-am mai avut răbdare.

Un bulevard mai colorat

Domnul Negoiţă a început prin 2013 o refacere a spaţiului public al bulevardului Unirii, o refacere în spiritul şi pentru gustul său. Nu cred că ar fi trebuit să fie o surpriză pentru nimeni modul în care s-a realizat. Era de ajuns să ne uităm la alte lucruri pe care le-a făcut înainte, atât ca primar, cât şi ca persoană fizică. O primă problemă de estetică!

Acum a venit rândul bulevardului Unirii şi acţiunea s-a desfăşurat în acelaşi mod. Primarul Negoiţă a prins din zbor ideea „blocurilor gri” şi a decis că e nevoie de elemente de culoare, orice element şi orice culoare putând aduce mai multă bucurie în viaţa locuitorilor bucureşteni. Sigur, nu există un program de refacere a blocurilor de pe bulevardul Unirii, deci trebuie refăcut spaţiul public. Majoritatea elementelor „de culoare” sunt nişte pergole amplasate la un interval aparent neregulat şi cu o vagă funcţionalitate. Sub aceste pergole sunt fie spaţii de relaxare (cu băncile de rigoare) fie construcţii cu funcţiune comercială (de mici dimensiuni, mobile sau fixe).

Avem şi o explicaţie serioasă pentru alegerea culorilor şi efectul căutat de cei de la primăria sectorului 3:

…primarul Negoiță a spus, râzând, „păi, ştiţi, flacăra violet”. „În general, lucrurile mai îndrăznețe nu sunt asimilate foarte repede de către ceilalți. Nu a fost o idee foarte rea, a fost o idee îndrăzneață a unui arhitect. Dacă îmi place este greu de spus, mie îmi place să fim novativi (n.r.: inovativi) , iar când arhitecții au idei mai îndrăznețe, nu întotdeuna, dar câteodată îi susțin în demersul lor. Cred că este o pată de culoare în zonă”, a completat primarul. (sursa)

Aici se referea doar la prima pergolă, dar ulterior s-a înţeles că ideile noi ale arhitecţilor au cuprins şi alte alegeri justificate din game diferite de culori. Personal nu cred că tocmai aceste culori sunt marea problemă. Se pot introduce elemente puternic colorate, dar în urma unui proiect bine gândit. Nu cred că aici este cazul. O problemă de concept!

Un traseu pe bulevard

Bulevardul Unirii a avut încă de la momentul realizării sale destule probleme de urbanism şi amenajare spaţială. Actuala refacere nu reuşeşte (nici nu îmi dau seama dacă încearcă) să rezolve problemele acestei artere şi cele generate pe un teritoriu urban mai vast. În cadrul acestei noi amenajări există câteva puncte de interes, spaţii urbane generate de alveolele frontului de blocuri şi refăcute astăzi distinctiv.

Bulevardul Unirii este o linie dreaptă cu puncte de interes (mai degrabă forţat)  doar la capete. Pe de o parte avem Casa Poporului, iar în opoziţie rondul de la Alba-Iulia, fără o amenajare distinctivă. Pe acest traseu există câteva intersecţii, simple şi care nu generează vreun spaţiu public de interes, şi alveolele frontului de clădiri. Aici s-a decis crearea unor zone de kitsch monumental. Avem o Piaţă a regiunilor României şi un rond de pietre funerare de dimensiuni considerabile. Acestea ar trebui să fie puncte de interes pe acest traseu de plimbare pe bulevard.

Dacă restul amenajărilor nu te pot face să percepi bulevardul ca pe un traseu atractiv, nici aceste piaţete nu sunt în niciun fel justificate. Ele vor fi probabil folosite (au şi fost utilizate în această vară) pentru momente festive, prilej de osanale pentru vreo autoritate publică. Dincolo de spaţiul public amenajările nu au nicio legătură cu funcţiunile amplasate la parterul blocurilor, o astfel de intervenţie urbană fiind astăzi de neconceput fără discuţii, dezbateri, negocieri şi implicarea actorilor (privaţi sau publici) direct interesaţi sau afectaţi. Nu şi în Bucureşti. Nu este primul şi nici ultimul proiect care nu are o strategie de dezvoltare urbană modernă. O problemă de sistem!

Proprietatea mea personală

Poate cele mai grave probleme ale acestei amenajări sunt cele administrative şi de legalitate. Bulevardul Unirii este în administrarea Primăriei generale, iar Primăria Sectorului 3 (de altfel orice altă entitate privată sau publică) nu ar avea dreptul legal de a face modificări fără acordul administratorului de drept. Bun, asta nu a împiedicat pe nimeni de la sector. Domnul Negoiţă a declarat la un moment dat că a avut acordul primarului Oprescu, mulţumindu-i chiar pentru acest sprijin. Pe de altă parte:

„Acolo lucrurile s-au petrecut asa: arhitectul sef al sectorului si domnul primar al sectorului 3(n.r. Robert Negoita) m-au rugat sa le dau voie sa ridice trotuarele si sa faca panta de pamant, pentru pomii de pe margine, de pe aliniament. Am spus, da, daca vor sa faca asta si am mers personal sa ma uit pentru ca strada este in administrarea noastra. Dupa aceea, spre surprinderea noastra am constatat ca toate lucrarile executate acolo nu au nici un fel de aprobare, nici din partea sectorului. In conditiile acestea au primit amenda, o data de 50 milioane lei vechi, dupa aceea de 100 milioane lei vechi pentru pomii care au fost taiati si dupa aceea ultima amenda este de 500 de milioane lei vechi”, a declarat primarul general Sorin Oprescu in luna martie a acestui an. (sursa)

Deci, sectorul spune că are toate autorizaţiile necesare, iar capitala îi amendează pe cei care se ocupă de amenajare. În acelaşi timp se poate observa că amândoi primarii au impresia că ei sunt proprietarii sectorului sau oraşului. Ei îşi dau acorduri (sau nu) fără implicare instituţiilor, aprobări tacite etc. Nu e o chestiune nouă, amenzile nu sunt plătite de aceste personaje, ci de administraţie, respectiv de populaţie. În acelaşi timp declaraţiile lor sunt clare: respectăm legea, avem toate acordurile şi avizele, totul e legal.

Nu este o surpriză, sper, pentru nimeni. Aşa gândesc primarii şi acesta este exemplul dat şi celor din privat. De ce ar mai respecta cineva legea dacă chiar autorităţiile nu o fac? Probabil că domnul Negoiţă a luat ca exemplu diferite proiecte ale Primăriei Generale, modul de implementare sub comanda domnului Oprescu fiind exact acelaşi în diferite cazuri. Oricare ar fi declaraţiile personajelor implicate trebuie să precizez din nou că aceste amenajări nu sunt gândite pentru îmbunătăţirea spaţiului public.

Mici detalii

Imaginea de ansamblu a amenajării bulevardului Unirii este constituită din mici elemente kitsch, detalii cu care ne-am obişnuit de multă vreme. Nu e nimic special nici în acest caz. Mobilierul stradal, materialele folosite şi manopera nu sunt distinctive. Calitatea acestora este aceeaşi de la toate proiectele implementate de administraţia bucureşteană de orice nivel.

Coerenţa la nivelul detaliilor nu este punctul forte al proiectului. Problema elementelor de detaliu pleacă, bineînţeles, tot de la modul în care sunt gândite, implementate şi justificate aceste proiecte. Vor avea destui suporteri, dar asta doar temporar. Până la următorul primar şi următoarea transformare de bun gust.

În concluzie

Bulevardul Unirii nu a pierdut în urma confruntării cu domnul Negoiţă. Problemele arterei sunt tot acolo, spaţiul este acelaşi, acum într-o nouă prezentare. Atractivitatea bulevardului pentru bucureşteni nu va creşte pentru că nu se doreşte realizarea şi implentarea unor proiecte care să aducă o necesară integrare în oraş. Unirii pe toată lungimea sa nu are cum să devină un punct de interes cu astfel de amenajări. Ce a făcut domnul Negoiţă se va repeta şi în zona fântânilor, dar sub îndrumarea domnului Oprescu. Rezultatele vor fi aceleaşi.

Nu văd noul spaţiu public al bulevardului Unirii ca pe ceva groaznic. Nu, pentru că îl compar cu restul amenajărilor din Bucureşti şi constat că se încadrează perfect în modelul propus de administraţie. Se va finaliza şi zona dinspre Piaţa Uniri şi Dâmboviţa şi totul va fi perfect.