Bulevardele Magheru şi Bălcescu

Din momentul în care am început să fac tururile prin Bucureşti am auzit destul de des destule tâmpenii, informaţii greşite şi mituri despre oraş şi unele zone. Una dintre tâmpeniile care se repetau este cea că bulevardele Magheru şi Bălcescu ar fi „comuniste”. Am încercat de fiecare dată să explic, cât de bine am putut, că este o percepţie greşită şi m-am gândit că merită să vin şi cu un mic articol pe această temă.

Nu voi intra chiar în detalii, dar merită spus că cele două bulevarde fac parte din axa nord-sud a Bucureştiului, axă care apare în proiectele administraţiei încă din secolul 19. Chiar acest tronson al axei este de fapt o soluţie de dublare a Căii Victoriei, axa principală pe acestă direcţie pentru multă vreme. Toată dezvoltarea a durat destul de mulţi ani, implicând expropieri masive, demolări, variate soluţii pentru proiecte şi o tărăgănare specifică bucureşteană.

Planul cadastral de la 1911 ne arată situaţia din aceea perioadă, bulevardul nou de la Piaţa Romană la Universitate fiind încă inexistent. Pe plan am marcat exact tronsonul realizat până în acel an (culoare galbenă), iar cu verde suprafaţa care urma să fie reconfigurată pentru apariţia bulevardelor. Deci, după cum ştim, la 1911 încă nu era un regim comunist în România, dar parte din bulevarde exista deja.

Pe imaginea aeriană din 1927 putem vedea că se înaintase cu lucrările la noile bulevarde, dar încă existau suprafeţe neexpropiate. Am marcat cu culoare roşie suprafaţa deja realizată din axa nord-sud din această zonă. Pe această imagine se poate observa că există deja o dezvoltare imobiliară a fronturilor de construcţii, dar schimbările majore abia urmau. Din nou, în 1927 nu erau comuniştii la putere.

Pe lângă faptul că foarte rar sunt prezentate informaţii despre modul în care se configura spaţial un bulevard în diferitele perioade ale comunismului românesc, impresia este că pe această axă sunt majoritar „blocurile comuniste”. Este destul de clar că urbanistica din perioada comunistă a fost influenţată de diferitele stiluri, de unde şi abordările complet diferite în proiectarea spaţiilor Bucureştiului. Realism-socialist, modernism, post-modernism şi kitsch-ul anilor 80 sunt cele care oferă imagini total diferite unor bulevarde din perioada comunistă. Trebuie să vă gândiţi doar la bd. Basarabia, bd. Nicolae Grigorescu, Calea Moşilor nouă sau şos. Pantelimon pentru a înţelege, totuşi, că avem elemente diferite. Nu există doar „comunist”.

Revenind la cele două bulevarde, Magheru şi Bălcescu, putem să stabilim clar care sunt „blocurile comuniste” sau, mai exact, clădirile ridicate în această perioadă.

Pe planul cadastral actual am marcat clădirile realizate în perioada comunistă pe aceste două bulevarde. Puteţi să le număraţi singuri şi să trageţi o concluzie în ce priveşte mitul „majorităţii blocurilor comuniste” de pe Magheru şi Bălcescu. Ar fi de spus, pe scurt, că şi în acest caz avem clădiri în stiluri diferite. Ca exemple avem imobile realist-socialiste (cel de pe parcela blocului Carlton, prăbuşit la cutremurul din 1940, sau ansamblul de la Piaţa Romană, „blocul cu coloane”), modernistele blocuri Eva sau cele construite pe spaţiul celor căzute la cutremurul din 1977. Avem parte şi de ansamblul Teatrului Naţional, Operetei şi Hotelului Intercontinental, dar şi închiderea fronturilor de la sfârşitul anilor 50.

Ei şi dacă nu e comunist, atunci ce e? Ca să răspund pe scurt, este acelaşi amalgam pe care îl găsim în toată zona centrală. Aici însă avem majoritară o arhitectură Art Deco şi un modernism de început. Deci, nu sunt bulevarde comuniste. Deci, nu. Iar celor interesaţi de aflarea mai multor informaţii despre aceste bulevarde le recomand un anumit traseu din Plimbările urbane.