Era nevoit o dată pe lună să iasă din casa lui și, ca și cum asta nu era destul de inconfortabil, reprezentantul MetroAI și robotul-service întârziau. Nu îi plăcea să stea așa, degeaba, fără o activitate, fără să știe exact. Nu-i plăcea nici că nu era în Ou, în afara Rețelei. Dar trebuia să plătească cumva pentru tot ce avea în el, pentru câte făcuse compania pentru el.
Dacă ai un pic de timp, așa, fără stimuli, începi să te gândești, iar asta nu aducea niciodată ceva bun. Sigur îi mai treceau prin cap lucrurile alea despre cine face Rețeaua, cine face designul pentru tot ce e pe acolo… când se strică cineva, cine repară? vecinii sunt oameni? mai contează? Pănă la urmă era foarte bine în Ou și nu avea de gând să revoluționeze el nimic. NU era nevoie de altceva. Își face treaba cât de bine poate, cât mai rapid și se întoarce la viața lui, la Rețeaua lui. Ciudat că întârzie… asta se întâmpla destul de rar, cam la fiecare doi ani. Poate e doar o coincidență, nu o eroare a Ai-ului. Dar robotul? Ăla de ce întârzie? Puteau să-și facă treaba de verificare doar ei, fără să mai aștepte Ai-ul… puteau fi verificați oricum tot timpul.
Toate mesajele trimise instant apăreau ca primite, dar nu a primit niciun răspuns. Se învârtea în casă, în modulul lui mic. Ce diferență enormă față de ce își făcuse dincolo! Ce mic era aici. S-a jucat un pic cu luminile, a schimbat din nou culoarea, a revenit… s-a dus în celălalt colț, a deschis un perete, l-a închis, a verificat în spatele Oului, a deschis… mesaj primit: suntem pe hol… răspuns: ies eu.
Erau amândoi pe holul etajului. Fără niciun alt dialog au plecat pe traseu prin clădire. Deschide panouri, cuplează cablul, verifică parametrii, totul ok… etajul următor, deschide panouri, cuplează cablul, verifică, e ok… intră în tunelul spre centrală, e ok, închide panou, deschide panou, închide… totul ok. Ai-ul și robotul aveau corpuri identice, greu de făcut diferența între ei și probabil că aleseseră asta în mod special. Deschide, cuplează, verifică, închide, e ok. Hai și în tunelul încă în șantier. Totul ok pe viitoarea legătură cu restul cartierului. Totul ok și de data asta… totul în afară de întârziere. El nu i-a întrebat, ei nu au zis nimic. Toți voiau să se întoarcă la casa lor, fără să dea explicații, fără să-i intereseze ce fac ceilalți. Gata, s-a terminat și pe luna asta.
Înapoi în modul și-a dat seama că la ultimul panou verificat, în partea de sus, se vedea ceva care semăna cu o fereastră. Ceva ciudat, având în vedere că se presupunea că erau în subteran. I s-a părut că vede @afară, că vede exact ce apărea în casa lui când ”deschidea” peretele exterior. Nu era nimc diferit față de ce știa, dar, cumva, nu era o imagine la care s-ar fi așteptat. Ceilalți nu au zis nimic, nu au schițat niciun gest și părea că numai el a fost atent la asta. Dar lui nu îi păsa și a continuat cu rutina lunară de după verificare. Deschis raport nou, închis raport, totul ok, deschis Ou, intrat și conectat la Rețea, închis Ou. Era din nou în spațiul lui sigur. Se plimba prin camera de zi a vilei sale de pe stâncă și a ieșit pe terasă. Totul era ok.
O fracțiune de secundă i-a apărut o imagine, o frântură din ceva ce părea un raport al altcuiva despre modulul lui, despre viața lui. Și-a văzut modulul din exterior, cu Oul lui, cu pereții și luminile lui, cu ușa spre hol și ghicea tot ce era în spatele ușii. Era văzut din @afară. Era privit parcă din bloc031, dar nu mai era protejat de peretele exterior. Era ca și cum cineva de la bloc031 avea de făcut o verificare a lui sau a blocului.
Poate nu era nimic greșit aici. S-a întins pe șezlong, a luat paharul și a deschis un mesaj către administratorul de la bloc031. Nu îl cunoștea, dar era sigur că avea același mod de viață și acum își terminase și el raportul lunar. Totul ok.
Utopia B-2175 vreau să fie o privire asupra transformării acestui spațiu pe care îl numim astăzi București. Evident că este vorba doar de imaginație și ceva utopic, dar nu finalul este important pentru mine. Anul 2175 este ales aproape la întâmplare, mai degrabă m-am gândit cum se poate transforma orașul nostru în 150 de ani… Oare mai există oraș?