Pentru fiecare produs pe care il consumam primim o groaza de informatii. Adica tot ce cumparam, mancam, bem, stricam sau imbracam contine o eticheta, un ambalaj pe care oricine il poate citi. Deci orice produs contine informatii publice despre ce contine, cine l-a facut si in unele cazuri mod de intrebuintare si termen de valabilitate. Unele dintre ele contin si avertismente prin care aflam ca intrebuintarea respectivului produs ne poate ucide, imbolnavi sau poate chiar dauna celor din jur.
Intrebarea este de ce nu privim si constructiile in acelasi fel? Adica nu „produce” arhitectura bunuri de larg consum? Cum ar fi sa vedem scris pe o cladire cine a proiectat, cine a construit, cine a avizat? Cand mergi pe strada esti automat un consumator de spatiu, un spatiu generat de cladiri. Deci consumi arhitectura si urbanism in orice moment. Cum nu putem avea pretentia ca toata lumea sa aiba studii de specialitate, s-ar impune macar o minima informare.
Mergi pe strada si te uiti la o cladire si citesti undeva, intr-un colt, cu scris mic, dar lizibil. Si scrie acolo ce arhitect si-a stors mintea sa produca cladirea. Si vezi ce constructor s-a zbatut sa o ridice. Ar putea la fel de bine sa scrie si informatii tehnice, de genul E-urilor: un POT sau CUT, o retragere aplicata, un regim de inaltime sau materialele de constructii folosite.
Pe langa toate aceastea pot aparea si avertismentele. Poate respectiva cladire contine urme de arhitectura. In acest caz ar fi ideal ca cei care sunt alergici sa fie informati. Poate s-a folosit si un pic de urbanism si iarasi cineva s-ar putea simti rau vazand aceasta. Protectia consumatorului ar putea spune ca locuirea in unele cladiri poate dauna grav sanatatii. Pe unele cladiri s-a pus o bulina, semn ca e posibil sa iti fie pusa viata in pericol, dar nu e de ajuns. Poate o anumita cladire si prezenta ei pe o strada te pot duce la depresie. Este un avertisment normal in cazul in acestor efecte.
Aceste avertismente si informatii nu ar trebui sa contina si calificative. Asta nu. Toti ne pricepem la arhitectura sau urbanism, asa ca putem decide singuri daca ne place sau nu. Dar o informare e necesara. E necesara pentru a afla cate „E-uri” se gasesc intr-o cladire, care sunt elementele care ne pot afecta viata si pe cine putem suna ca sa dam vina. Un telefon al consumatorului pentru arhitectura si urbanism, asta ar fi interesant.
Si pentru ca intr-o vreme nu era nici o jena sa iti „treci” numele pe realizare, va invit sa aruncati un ochi pe articolul celor de la Bucurestii noi si vechi. Cred ca nu aveau „E-uri” arhitecturale in vremurile alea sau le ambalau mai destept.
Acest articol este un pamflet si va fi tratat ca atare, orice asemanare cu persoane, situatii sau cladiri din realitate, este pur intamplatoare.
Pai intr-o vreme chiar existau asemenea "avertizari". Destule cladiri din perioada interbelica si nu numai, au numele arhitectului pe ele. Ce-i drept, in ziua de azi s-ar putea sa le fie rusine :)))
am pus un link catre lucrurile de care vorbesti tu…nu cred ca au nici o rusine sau jena :))
pentru sanatatea dumneavoastra este recomandat sa consumati zilnic minim 24 de ore de spatiu urban bine gandit 🙂
@lecitina…mult, prea mult…macar gandit 🙂