Cred că merită să vă recomand cartea domnului Gheorghe Leahu: Arhitect în „Epoca de Aur”, un jurnal secret din perioada 1985-1989. Domnul arhitect Leahu a ţinut acest jurnal prin care descrie, în special, viaţa în Bucureşti la apogeul perioadei sumbre a anilor 80. Majoritatea textelor fac referire la mâncare, lipsa acesteia, modul de procurare. Viaţa în Bucureştiul anilor 80, de altfel în toată România, se transformase doar într-o veşnică vânătoare a produselor de umplut stomacul. Totul era gândit pentru a transforma omul într-un animal, un animal ascultător.
Există totuşi destule pasaje despre modul în care îşi desfăşurau activitatea arhitecţii în condiţiile impuse tuturor. Evident că nu prea mai poate fi vorba de profesionism, de libertatea actului de creaţie în situaţia restructurării complete a Bucureştiului, a modului cum se luau deciziile nu doar de către familia Ceauşescu, dar şi de către diverşi tovarăşi din toate eşaloanele. Chiar munca deseori robotizată este un calvar fizic, nu numai psihic, în condiţii de iarnă, fără căldură, cu termene de predare imposibile.
Jurnalul domnului Leahu nu este neapărat despre arhitect în comunism, ci, mai degrabă, despre mizeria cotidiană care pusese stăpânire pe România. Cumpărarea de cartofi, zahăr, ulei sau benzină de la cozi de ore întregi erau privite ca victorii personale extraordinare.
Totul era contaminat în aceea perioadă pe care imbecilii o regretă. E nevoie de astfel de texte pentru a ne reaminti constant de mizeria de care am scăpat.
„3.11.1988
Nu se găseşte nicăieri, de trei luni de zile, pastă de dinţi şi cremă de ras şi deodorant. Am întrebat de zeci de ori la tot felul de magazine, cosmetice, tutungerii, au dispărut total de pe piaţa bucureşteană. Explicaţia? Simplă. S-a încheiat un contract, două-trei cu cine ştie ce ţări şi din cauza priorităţii absolute a exportului în dauna oricărei cerinţe fireşti a populaţiei, nu se găsesc aceste produse nicăieri.
Vivi a rugat nişte colegi care au avut o deplasare la Bistriţa-Năsăud şi au adus două paste de dinţi şi o cremă de ras… Suntem, în sfârşit, întăriţi… cosmetic.
…Cât priveşte arhitectura de detaliu, ea se constituie ca o expresie a vulgarităţii, a prostului gust, a parvenitismului. Detalii încărcate din toate stilurile, platoşă de zorzoane, coloane, arcade, profile, pilaştri, aşa cum au fost îndrumaţi direct cei mai buni arhitecţia ai institutului într-o dezlănţuire de prostituţie profesională fără replică în faţa demenţei personale a comanditarului…”
Arhitect în „Epoca de Aur”, autor Gheorghe Leahu, Ed. a 2-a, rev., editată de Editura Fundaţia Academiei, Bucureşti, 2013, ISBN 978-973-8214-80-4